avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 705 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... custodie pt ingerasul meu, rog ajutor
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

custodie pt ingerasul meu, rog ajutor

Am o problema foarte mare si va raman profund indatorata celor care m-ati putea ajuta cu un raspuns. Imi cer scuze in prealabil pt un mesaj lung dar consider ca este important sa va prezint intreaga situatie.Sunt casatorita de 2 ani si 2 luni si avem impreuna un baietel de 1 an si 7 luni. Mentionez ca sotul meu nu si-a dorit acest copil ba chiar si dupa ce ne-am casatorit in urma sarcinii mele (eu fiind foarte determinata sa pastrez copilul) acesta a incercat in nenumarate randuri sa ma convinga sa avortez. Inca de la inceputul casatoriei (eu eram gravida in luna a 3-a) au aparut probleme foarte mari intre noi (cu alte cuvinte in momentul in care s-a vazut cu actul in mana s-a schimbat complet). Si-a parasit imediat locul de munca, nu-mi mai acorda nici un pic de atentie, era tot timpul plecat inclusiv noaptea, nu raspundea la telefon, ca sa nu mai spun ca in acesti 2 ani nu a contribuit cu absolut nici un ban la intretinerea copilului sau a casei. Din fericire pt el eu am o sitiatie financiara destul de buna si prin urmare a considerat ca un simplu act de casatorie este de ajuns pt a fi intretinut in ciuda faptului ca el nu-si indeplinea absolut nici o indatorire de sot. Initial am acceptat aceasta situatie pt ca il iubeam foarte mult si in speranta ca se va schimba odata cu venirea copilului iar ulterior au intervenit si probleme de sanatate legate de sarcina (din luna a 4-a a trebuit sa stau la pat ca sa nu pierd sarcina). Nici macar in acel moment el nu a fost miscat de situatie ba mai mult pretindea ca nu poate avea grija de mine si de nenumarate ori a vrut sa ma paraseasca dar in urma disperarii si rugamintilor mele revenea acasa. Au trecut cele 9 luni de cosmar, s-a nascut sufletelul meu dar lucrurile in loc sa se imbunatateasca s-au inrautatit. El era aproape tot timpul plecat, uneori pleca in vacanta si cate 10 zile sa se distreze, nasterea copilului nu l-a influentat in nici un fel, din contra se plangea ca nu poate sa doarma ziua din cauza lui ca plange si il trezeste, asta pt ca el golanea toata noaptea si dormea ziua. Nu a vrut niciodata in acest an si mai bine de jumatate nici macar un biberon sa-i dea baietelului sa nu mai vorbim de alte lucruri gen spalat sau culcat. Mai mult el ia alocatia baiatului si o foloseste in scopuri proprii, niciodata pt copil sau casa. La un moment dat mi-am luat inima in dinti pt ca nu mai suportam comportamentul lui si fata de mine dar mai ales fata de baietel si i-am spus ca vreau sa divortam dandu-l afara din casa. Trebuie sa mentionez ca locuinta este a mamei mele doar eu si copilul avand resedinta aici. Speriat probabil ca ramane fara casa si masa a inceput sa-mi promita marea cu sarea ca se va schimba si ca va face si drege, ca se va angaja, ca ma va ajuta la cresterea copilului etc. Eu iubindu-l inca foarte mult l-am crezut, ne-am impacat dar din pacate nu a durat mai mult de cateva saptamani si a luat-o de la capat. Am mai suportat un timp si cateva luni mai tarziu am vrut iar sa divortez. Din pacate pt a 2-a oara m-a intors si iar a luat-o de la capat. In acest moment dupa mai bine de 2 ani de chin l-am dat din nou afara din casa si sunt mai mult decat hotarata sa intentez actiunea de divort. Problema este ca din discutiile avute cu el pe aceasta tema m-am speriat cumplit de ceea ce el cere si vrea sa faca. El doreste sa impartim custodia ingerasului in asa fel incat baiatul sa stea jumatate din saptamana la el si jumatate la mine. De cateva zile cumnatul lui i-a facut si carte de munca iar el s-a mutat in apartamentul parintilor lui care pana acum era inchiriat si mi-a spus ca acestia il vor pune pe numele lui ca sa il ajute in instanta. A spus ca el nu va recunoste nimic din acuzele pe care eu i le voi aduce si pentru care din pacate nu am nici o proba, va fi cuvantul meu impotriva cuvantului lui, ba mai mult el va declara ca eu sunt isterica (va aduce ca martori prieteni care vor declara ca au auzit si vazut cum tipam la el fara motiv) si debila mintal, ca din cauza mea nu am putut avea o casnicie, ca el nu poate trai fara copil, ca din cauza mea nu a avut grija de el ca eu nu-l lasam, ba mai mult ca mi-am neglijat copilul ca din cand in cand l-am lasat sa se uite la desene animate ca eu sa pot face treaba in casa. In aceste circumstante nu mai stiu ce sa fac, ma refer daca este mai bine sa divortez sau nu, pt ca as innebuni dc copilasul ar trebui sa mearga sa stea si cu el avand in vedere ca baiatul nu il recunoaste de tata, nu vrea sa stea cu el nici macar un minut si numai daca incearca sa-l ia in brate acesta incepe sa planga, deci ar suferi cumplit fara mine pt ca de cand s-a nascut el nu a stat decat cu mine zi si noapte exceptand cate 1 ora cand mai venea mama mea sa ma ajute cu el. Imi iubesc copilul prea mult pt a accepta sa sufere catusi de putin si prefer sa-mi sacrific eu in continuare viata numai ca sa stiu ca nu va trebui sa plece nici macar o ora din casa. Va rog mult sa-mi spuneti ce sanse ar avea sotul la aceasta custodie impartita avand in vedere ca eu nu am probe fizice impotriva lui si pt a-i demonstra comportamentul fata de mine si copil. Va multumesc anticipat,
Cel mai recent răspuns: MYRA CIMPEAN , Avocat 11:58, 18 Februarie 2009
din pacate, esuarea unei casnicii trebuie considerata, dincolo de solutia instantei, un esec al ambilor soti, fie chiar daca se rezuma doar la acea culpa obiectiva care consta in nepriceperea de a alege un partener pentru intemeierea unei familii.
Din cele relatate de dvs. inteleg ca nu sunteti inca pregatita sa divortati si e bine sa asteptati o perioada, daca viata dvs. si a copilului nu este pusa in pericol, pentru a va limpezi gandurile.
Totodata, daca ajungeti la concluzia ca trebuie sa divortati, faceti-o in mod civilizat, fara circ in instanta, fara martori mai mult sau mai putin sinceri, etc. pentru ca legea permite acest lucru.
Cat despre copil, la fel se poate stabili un program de vizitare de comun acord. Cat este mic, desigur va sta mai mult cu dvs. presupunand ca instanta va incredinta copilul mamei, dar mai apoi, daca tatal va fi la fel de 'entuziasmat" de copilul lui, dvs. nu puteti impiedica dorinta acestuia de a pastra legaturi personale cu copilul..
daca va iubiti copilul asa cum spuneti, incercati sa dovediti acest lucru prin a ramane impreuna cu tatal acestuia.daca tot nu se mai poate, incercati sa divortati civilizat, asa cum vi s-a spus, insa nu indepartati copilul de tatal lui.
Veti dovedi cu adevarat ca-l iubiti daca veti reusi sa-i pastrati legatura cat mai stransa cu tatal sau.Va intrebati cumva daca acest lucru depinde de dumneavoastra?Raspunsul este da, categoric.In 98% din cazuri.
va dorim succes si intelepciune
Divortul sotilor este o problema distincta de ce privind relatiile acestora cu copii rezultati din casatorie. Daca situatia de fapt este cea pe care ati relatat-o si presupun ca exista si martori care sa o confirme, atunci trebuie sa va ginditi ce fel de divort vreti sa promovati: din culpa exclusiva a sotului, sau din culpa comuna. In ceea ce priveste incredintarea copilui, tinind cont de virsta minorului, de conditiile de crestere si educare pe care le pot oferi cei doi parinti si de concluziile anchetelor sociale care se vor efectua, este de presupus ca va fi incredintat mamei, dar nu va veti pute opune dreptului tatalui de asi vizita copilul, iar dupa ce va mai creste dreptului acestuia de a-l lua la domiciliul sau si de a petrece un timp mai indelungat cu el. Toate aceste aspecte se dezbat si se decid pe baza tuturor probelor ce se administreaza in instanta. Dar chiar daca dvs. aveti convingerea ca sotul dvs. nu si-a dorit acest copil, nu cred ca este bine ca acest lucru sa ajunga sa fie cunoscut , la virsta la care va incepe sa inteleaga si de catre copil. El are doi parinti si e bine sa creasca cu aceasta convingere, fara sa-i fie induse idei preconcepute despre unul sau despre celalalt. Este in interesul copilui.
Va multumesc foarte mult pt raspunsuri, eu niciodata nu ii voi spune copilasului ca nu a fost dorit de tata tocmai pt a nu-l face sa sufere, mai mult nu m-as impotrivi mai tarziu sa petreaca timp si cu tatal lui, insa eu intrebam acum in momentul de fata (copilul are 1,7 luni) ce sanse are sotul meu sa-l ia la el acasa, adica sa se imparta custodia. Nu m-ar deranja faptul sa-l viziteze la domiciliul copilului si sa stea cateva ore cu el dar nu sa-l ia din casa deoarece baiatul nu este deloc obisnuit cu el, mai mult plange f tare cu el si nu vrea sa stea fara mine. Spre urmare v-as ruga foarte mult sa-mi spuneti care ar fi "maximum de custodie" dc pot spune asa pe care ar putea sa o obtina sotul meu. Va multumesc foarte mult,
Nu va faceti griji, ca nu are nici o sansa la ceea ce numiti dumneavoastra "custodie impartita".

Si copilul meu plange "foarte tare" cand il las la mama lui, iar o instanta superioara mi-a replicat "e normal sa sufere!" , si nu i-a pasat. Insa pentru ca dumneavoastra sunteti mama, faptul ca "plange foarte tare" cu el si nu sta fara dumneavoastra, va face instanta sa acorede tatalui drept de vizita doar la domiculiul dumneavoastra.

Stati linistita suntem in Romania!

Alte discuții în legătură

Custodie acordata mamei chiar daca este in somaj? ContSters164616 ContSters164616 as dori sa stiu daca sunt temporar in somaj, as putea sa pierd custodia copilului? (vezi toată discuția)
Custodie minor Maria Cazanaru Maria Cazanaru Buna ziua, Am o rugaminte mare! Va rog ajutati-ma cu un sfat pentru urmatoarea situatie. S-a dat o sentinta definitiva si irevocabila in mai 2011 prin care ... (vezi toată discuția)
Divort Georgiana_ioana Georgiana_ioana As avea nevoie de niste lamuriri...sunt intr-o situatie delicata! sunt casatorita si am un copilas de aproape 3 lunisoare=D> , problema ar fi intre mine si ... (vezi toată discuția)