Buna ziua,
Sunt divortat din luna decembrie 2012 ,iar sotia a plecat de acasa impreuna cu copilul din data de 09.07,2012.Copilul are varsta de 7 ani , este elev in clasa I.
In urma divortului judecatorul a hotarat o pensie alimentara si cresterea de comun acord a copilului , sa ne implicam impreuna in educarea acestuia.Tin sa mentionez faptul ca in timpul vacantei de iarna nu l-a adus deloc stiind faptul ca avea luat cadou de la Mos Craciun.
Practic in acest moment ma confrunt cu refuzul fostei sotii de a petrece impreuna cu fiul meu o parte din timpul liber al acestuia , in special la sfarsit de saptamana.Nici la telefon nu raspunde.
Ce cale legala exista pentru a o constrange?
Cui trebuie sa ma adresez pentru a avea scris negru pe alb un program in care sa se evidentieze clar cand pot petrece timp cu fiul meu?
Va multumesc.
- 1 zi pe saptamana intre orele 14 -20 - la interval de 2 saptamani
- 1/2 weekend - uri pe luna, in saptamanile in care nu il vedeti in ziua de mai sus
- 1 luna in vacanta de vara
- 1 saptamana in vacanta de paste
- 1 saptamana in vacanta de iarna
Aveati posibilitatea chiar in cadrul actiunii de divort sa solicitati stabilirea unui program de vizita in favoarea minorului.
Aveti insa si pe cale separata posibilitatea sa formulati aceasta actiune intemeiata pe disp.art 401 c.civ.
(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta
(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
Probe:- inscrisuri , martori, ancheta psihosociala, interogatoriu.
Programul depinde si de varsta copilului, programul zilnic/saptamanal. Iar perioadele trebuie bine stabilite pentru a putea fi executat LA NEVOIE.
O luna in perioada de vara trebuie cu data de inceput si sfarsit. :(
Mie una nu imi surade ideea dvs cu constrangerea, desi stiu ce ati avut in vedere.
Copilul nu poate fi constrans sa faca ceva impotriva vointei lui, mama insa va trebui convinsa sa permita si aproprierea tatalui si sa inteleaga ca este spre binele copilului.
Daca mama nu are motive pt un asemenea comportament si daca nu ajungeti la niciun fel de intelegere, atunci nu va ramane decat actiunea in instanta.
Atunci altcineva va hotari in locul dvs ca si parinti, ce este mai bine pt minor. Cand veti avea o astfel de hotarare, o veti putea pune in executare chiar prin intermediul unui executor.