In primul rand, nu orice greseala a unui medic constituie malpraxis. Daca medicul nu a constatat simptome care indicau o fractura, nu este vinovat de malpraxis. Lipsa unor indicatii ca tratamentul a esuat il scuteste pe celalalt medic de malpraxis. Malpraxisul este in general incalcarea cu buna-stiinta sau cu rea-vointa a normelor etice si a bunelor practici terapeutice. Daca toti medicii care s-au inselat vreodata asupra unui diagnostic sau tratament ar fi condamnati penal, nu ar mai exista medici in spitale, toti medicii s-ar afla in puscarie.
Este adevărat faptul că medicul are o obligaţie de diligenţă şi nu una de rezultat, adică el nu se obligă la un rezultat cert, ci la a depune orice efort , pricepere şi ştiinţă pentru ca pacientul pe care-l tratează să se facă bine. Însă nu pot fi de acord cu faptul că malpraxis este doar atunci când există intenţie sau rea credinţă. Daca ar fi aşa , am avea o infracţiune, a cărei încadrare juridică ar fi stabilită în funcţie de gravitatea rezultatului şi de alte criterii proprii în materie , respectiv vătămare corporală, vătămare corporală gravă, etc. Malpraxis există şi atunci când există culpă medicală , iar medicul poate fi tras la răspundere în acest caz, dacă nu penală, cel mai sigur materială . În speţa de faţă putem avea o culpă medicală , pentru că , deşi l-a consultat pe copil , medicul nu a putut constata existenţa fracturii , deşi cică este ortoped. Au mai fost cazuri şi, din păcate, părinţii nu au făcut nimic , pentru că se ştie că la noi totul este complicat. Dar în acest caz, există în registrul medicului numele copilului, data prezentării lui în unitatea medicală, motivul prezentării , rezultatul consemnat de medic .Aceste date , coroborate cu cele de la consultul unde s-a constatat fractura, pot face dovada culpei medicale .