Termenul de organizaţie neguvernamentală (cel mai des utilizat în România pentru a descrie entităţi ale sectorului nonprofit) a fost definit şi în Ordonanţa Guvernului nr. 81/1997 privind stimularea cercetării-dezvoltării şi inovării, astfel: "persoana juridică română de drept public sau privat, de interes obştesc, nepolitică, fără scop lucrativ, recunoscută potrivit legii ca având personalitate juridică şi care nu este investită cu exerciţiul autorităţii de stat şi nici nu face parte din sistemul administraţiei publice". Această definiţie ar putea ridica problema realei independenţe a acestui tip de organizaţie
de structurile statale.
Organizaţiile neguvernamentale (asociaţii, fundaţii, ligi, societăţi) sunt, de fapt, structuri care,fiind independente de administraţie, nu urmăresc nici accesul la puterea politică (la nivel local sau naţional) şi nici obţinerea de profit (resurse financiare necesare activităţii lor având alte surse decât activitatea economică, specifică agenţilor economici). Diversele denumiri pentru organizaţiile neguvernamentale, atât în România, cat şi în alte ţări, tind să sublinieze diferite caracteristici ale acestora. Astfel, organizaţiile neguvernamentale pot să fie denumite: "organizaţii voluntare", "organizaţii
cu scop ideal", "organizaţii non-profit" sau “organizaţii fără scop lucrativ".
După Lester M. Salamon şi Helmut K. Anheier, pentru a fi considerata ca aparţinând sectorului nonprofit, o organizaţie trebuie:
1. să fie formal constituită; organizaţia trebuie sa facă dovada unei anumite capabilităţi
organizaţional-instituţionale, precum şi anumitor reguli de funcţionare; trebuie să organizeze regulat întâlniri, să elaboreze şi să respecte anumite proceduri în activitatea pe care o desfăşoară; înscrierea organizaţiei ca persoană juridică nu este imperativă pentru respectarea acestui criteriu.
2. să fie privată; organizaţia trebuie să fie instituţional separată de administraţia publică,
aceasta nu exclude primirea de fonduri de la bugetul statului; sunt considerate private şi organizaţiile în ale căror structuri de conducere sunt prezenţi reprezentanţi ai administraţiei publice.
3. să respecte criteriul nondistribuţiei profitului; organizaţia poate genera profituri din
activităţile sale, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci pot fi folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate.
4. să fie autonomă; organizaţia trebuie să-şi stabilească obiectivele, proceduri interne proprii de control asupra activităţilor desfăşurate; în acelaşi timp activitatea organizaţiei trebuie să nu se subordoneze nici unei alte instituţii publice sau private.
5. să fie voluntară; organizaţia trebuie să promoveze voluntariatul şi să se bazeze pe acţiuni voluntare în activitatea pe care o desfăşoară. Organizaţia este voluntară dacă recrutează, instruieşte şi implică voluntari în activităţilor ei. Prin activitatea voluntară înţelegem şi neretribuirea membrilor Consiliului de Administraţie şi a staffului organizaţiei. Organizaţia voluntară îşi recrutează membrii numai pe baza unei opţiuni voluntare, individuale.
Unele organizaţii condiţionează anumite servicii, dobândirea unui anumit statut sau în unele cazuri, exercitarea unei anumite profesii de înscrierea prealabilă în organizaţiile respective. Acele organizaţii care nu au înscrise astfel de prevederi în statut, nu sunt considerate voluntare şi, ca atare,nu pot fi incluse în sectorul nonprofit.
În concluzie, o organizaţie este voluntară când respectă cel puţin una din cele două semnificaţii ale voluntariatului, mai sus enunţate.
6. să fie nemisionară; organizaţia trebuie să nu aibă ca scop prozelitismul; organizaţiile cu
caracter religios, dar care şi-au definit alte scopuri (protecţie socială, caritate) sunt incluse în sectorul nonprofit.
7. să fie apolitică; organizaţia trebuie să nu fie implicată direct în promovarea sau susţinerea candidaţilor pentru alegeri locale, parlamentare sau prezidenţiale; organizaţia poate desfăşura activităţi specifice (lobby, advocacy) cu scopul influenţării politicilor publice.
Aplicarea definiţiei structural-operaţionale în cazul României duce la încadrarea în sectorul nonprofit atât a unor persoane juridice de drept privat (cum ar fi: asociaţiile, fundaţiile şi uniunile sau federaţiile înfiinţate pe baza Legii 21/1924 sau a altor legi speciale, cât şi de drept public (cum ar fi: Crucea Roşie), ca şi a unor organizaţii care promovează interesele membrilor (sindicate, Camere de Comerţ).
Cred ca se gandea la recunoasterea ca fiind de utilitate publica, ceea ce e altceva
Desi apreciez raspunsul lui davideg, mi se pare ca a tras cu tunu' intr-o musca.
(si pe alocuri greseste - organizatiile religioase sunt tot nonprofit)
Raspunsul meu e mai simplu.
In limbajul popular ONG si organizatii non profit inseamna acelasi lucru.
Daca e sa fim foarte precisi,
- ONG inseamna organizatii neguvernamentale, adica independente organizatoric si financiar fata de guvern iar
- Organizatii non profit inseamna entitati care au ca scop activitati umanitare, artistice, etc. care nu genereaza profit pentru membri (cum fac, de exemplu societatile comerciale)
In Romania, toate aceste entitati, asociatii, fundatii, sunt si ONG si nonprofit, asa ca spune-le cum vrei.
E bine oricum.
O recunoastere speciala se acorda prin obtinerea statutului de utilitate publica.
Este un certificat de utilitate publica emis de comisia din subordinea Cancelariei Primului Ministru pentru asociatiile/fundatiile care intrunesc conditiile Legii privind organizatiile de utilitate publica.
Aceste organizatii au prioritate la anumite subventii, sedii gratuite, etc.
Mai sunt diverse acreditari, recunoasteri, certificari, in functie de obiectul de activitate, dar sunt abureli.
Nu exista fundatii/asociatii mai smechere decit altele, ci organizatii necunoscute si organizatii prestigioase, organizatii reprezentative si organizatii private.
Astea sunt diferentierile, dar acestea de regula nu le face statul, ci publicul larg si membrii.
Alberto Kurtyan
Daca va referiti la functionarii publici , atunci acestia pot detine functii de conducere sau doar calitatea de membru fondator al unui ONG ,exceptie facand situatia prevazuta de art.24 alin.4 din OG nr.26/2000, si anume : Nu poate fi membru al consiliului director, iar daca era, pierde aceasta calitate orice persoana care ocupa o functie de conducere in cadrul unei institutii publice, daca asociatia respectiva are ca scop sprijinirea activitatii acelei institutii publice.
avocatnet.ro explicăm legislația
Laurentiu_Andronic