In MO 182/2013 a aparut Legea 72 / 2013 privind combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata.
Pe scurt, inteleg ca este vorba despre cadrul legal pentru aplicarea dobanzilor penalizatoare aplicate la contracte.
Intrebarea este daca, in urma publicarii legii, dobanzile penalizatoare sunt obligatorii de introdus in contractele de achizitii publice.
recunosc ca am citita aceasta lege in graba insa la o prima vedere mi se pare ca nu se poate deroga in niciun fel de la prevederile acesteia. in acest context consider ca dobanzile se aplica de drept si nu e necesara prevederea expresa in contract. sincer legea asta mi se pare o porcarie pt. ca incalca principiul consensualismului icnheierii actelor juridice. daca x si y convin un termen de plata mai mare ce treaba are legiuitorul cu vointa lor. or sa existe probleme mari in aplicarea legii asteia mai ales in relatiile autoritati contractante-operatori economici stiut fiind faptul ca birocratia in sistemul public este la un nivel foarte ridicat. in aceste conditii statul o sa ajunga la concluzia ca a dat o lege care il penalizeaza chiar pe el.
Statul e problema fundamentala/ El emite legile statului/ Legile statului sunt bine-cunoscute de toti cetatenii invatati cu statul/ Statul inseamna... odihna!
@ Gaina
Acesta lege transpune in legislatia nationala Directiva 2011/7/UE din 16 februarie 2011. Nu este o nascocire a "legiuitorului" ci o obligatie a Romaniei ce rezulta din statutul ei de stat membru UE.
Daca vrei sa intelegi "scopul" si mai ales premisele de la care s-a pornit in elaborarea Directivei/ Legii 72/2013, citeste preambulul Directivei.
Inteleg ca trebuie sa transpunem directiva 2011/7/UE, dar ce treaba a avut legiuitorul cu emiterea respectiv primirea facturilor, asa cum a introdus prin art.6 alin 3 (partile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii) ?
In directiva nu se spune nimic in acest sens. Dimpotriva, in preambul se specifica la punctul 18 ca "Facturile reprezintă temeiul cererilor de plată și sunt documente importante în lanțul valoric al tranzacțiilor pentru furnizarea de bunuri și servicii, printre altele pentru stabilirea termenului de plată. În sensul prezentei directive, statele membre ar trebui să promoveze sisteme care asigură securitatea juridică în ceea ce privește data exactă de primire a facturilor de către debitori..." iar in art.4 alin. 3 ca "Statele membre garantează că în tranzacțiile comerciale în care debitorul este o autoritate publică: (b) data primirii facturii nu face obiectul unei clauze contractuale între debitor și creditor"