Trei "prieteni" X, Y, Z asociati si angajati intr-o firma XYZ imprumuta in anul 2007 o suma mare de bani de la S si ii depun in contul firmei in prezenta lui S si a mai multor martori. Nu au intocmit nici un act si nici in actele firmei nu este evidentiat acest imprumut#-o. La vremea respectiva s-au angajat ca pana la o anumita data, cand vor putea sa-i restituie suma imprumutata, sa-i restituie lui T transe lunare din suma de bani. Intre timp X se angajeaza in alta firma. Pana in 2009 cei trei restituie prin intermediul lui L cam jumatate din suma la care se adauga + dobanda lunara convenita. Intre cei X si ceilalti asociati apar neintelegeri, iar acestia din urma nu mai restituie banii imprumutati desi ei au fost cei care au beneficiat de pe urma acestui imprumut (ei ramanand in continuare in firma si avand si calitatea de administrator). In 2011 X in prezenta lui Y si a altui martor ii semneaza lui S un act scris (cu care acesta din urma spunea ca vrea sa justifice fata de sotie ce a facut cu banii) in care este trecuta o suma mult mai mare decat cea imprumutata initial si in care se specifica si o data limita de achitare a acestei sume (X care este sotul meu a sperat ca asociatii lui vor restitui banii). Actul nu este facut la notar. In 2012, S vazand ca nu i-au fost restituiti banii se intalneste cu cei trei si le spune ca s-a gandit mai bine si ca banii de fapt nu i-a imprumutat doar X si incheie o hartie (nici aceasta nu este incheiata in fata notarului) in care specifica faptul ca banii au fost imprumutati firmei XYZ (tot aici se specifica si o dobanda de 3% pe luna) si pe care o semneaza asociatii X si Y in numele firmei. #-o. Aici nu l-am inteles pe sotul meu cum a putut sa creada ca S nu se va folosi in instanta de prima hartie.
Ca sa fiu mai concisa: S il da in judecata pe X, sotul meu cerand suma trecuta in hartia semnata de el + dobanda legala, invocand dispozitiile art. 1120-1121, 1170, 1176 din codul civil vechi si art.112C din codul de procedura civila. Am incercat sa ne intelegem amiabil sa-i restituim banii si sa nu mai mergem la proces, dar nu a fost posibil, deoarece S voia sa-i dam si dobanda de 3% de pe cea de a doua chitanta (ceea ce insemna sa-i dam o suma aproape dubla fata de cea imprumutata, fara sa mai adaugam si suma pe care ei o restituisera deja). Aceste doleante si le-a exprimat printr-un e-mail depus de noi ulterior la proces.
Ne-am angajat avocat si am castigat procesul de fond: sotul meu a spus adevarul, a prezentat si cea de a doua chitanta, toti martorii chemati au spus ca in momentul cand s-au semnat hartiile respective nu au fost dati si banii, ca nu i-a luat X personal (eu am aflat de toata tarasenia cand am gasit citatia in cutia postala, noi avem credit la banca din 2007).
Bineinteles ca S a facut recurs si culmea a si castigat. A scris numai minciuni si ca judecata a fost subiectiva ca s-a incalcat art 1176-1180 si ca invoca art 304 pct 7, 8, 9 din codul de procedura civila. Ca sotul meu a incercat sa eludeze legea, ca vrea sa se sustraga raspunderii, pai daca voia nu mai semna nici o hartie.
Ce mai putem face acum? Pe recurs scrie ca este admisa cererea in parte (adica nu-I da dobanda la suma respective din 2011 de cand o cere ci de la data introducerii actiunii) si ca hotararea este irevocabila. Am inteles ca mai exista o cale de atac "Contestatie in anulare"
Nu vreau sa nu-i mai dam banii, eu daca as fi stiut din 2007 de aceasta situatie n-as fi acceptat se ajunga pana aici, dar nici nu mi se pare correct ca sotul meu sa plateasca toata suma, mai ales ca aproape imediat dupa ce s-a facut imprumutul el s-a angajat in alta parte si asociatii lui nu-ai dat nici macar dividende. Daca banii ar fi ajuns la familia noastra mai intelegeam.
Va rog daca puteti sa ne dati un sfat!
Cel mai recent răspuns:
Gabriela Pintea , Consilier juridic
05:09, 25 Mai 2013