Iata comunicatul CCR din 29.04.2013, care anunta ultima isprava a „judecatorilor” CCR:
„COMUNICAT – 29.04.2013... II. In aceeasi zi, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 414 indice 5, alin.4 din Codul de procedura penala.
In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art.414 indice 5 alin.4 din Codul de procedura penala si a constatat ca ”dezlegarea data problemelor de drept judecate”prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite nr. 8 din 18 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.416 din 14 iunie 2011, este neconstitutionala, contravenind Constitutiei si Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007. Decizia este definitiva si general obligatorie.”
Deci... se poate declara nconstituțional un articol de lege, doar cu privire la o anumită hotărâre judecătorească (fie ea chiar și RIL)?
CCR a constatat că actul normativ prin care au fost dezincriminate insulta şi calomnia este neconstituţional.
Legile declarate de CCR ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele la data publicării în MO a deciziei Curţii. Aşa spune legea.
Numai că, ce să vezi, efectele legii declarate ca fiind neconstituţionele, produse în perioada în care legea neconstituţională era în vigoare, nu pot fi anulate prin decizia Curţii. Soluţia este aceea a revizuirii.
Prin urmare, principalul efect al legii care a dezincriminat cele două infracţiuni a fost acela al dezincriminării, şi s-a produs la data intrarii în vigoare a legii.
Odată dezincriminate, cele două fapte trebuiau incriminate printr-o nouă lege, pe care Parlamentul, în înţelepciunea lui, nu a catacdisit să o adopte.
ICCJ nu a făcut decît să constate că faptele, odată dezincriminate, nu mai constituiau infracţiuni. Corect, din punct de vedere juridic.
Dar, ce să vezi, vine CCR (depăşindu-şi în mod clar competenţa) şi se pronunţă nu asupra neconformităţii unei legi cu legea supremă, ci asupra unei decizii a ICCJ, fapt nemaiîntîlnit pînă acum.
Aştept clipa în care voi putea promova un recurs la CCR împotriva unei decizii irevocabile a ICCJ, pe motiv de neconstuţionalitate nu a legii, ci a deciziei propriuzise.
Decizia CCR oricum nu are valoare practică, deoarece se poate foarte ușor invoca încălcarea principiului CEDO referitor la existența unei „legi previzibile”, mai ales în materie penală.
Problema e totuși destul de periculoasă prin intenția CCR de a desfința hotărâri judecătorești definitive.