Cred că faceţi o confuzie aici, domnule Valeriu.
Clauza de neconcurenţă e un lucru distinct faţă de obligaţia de fidelitate. Clauza de neconcurenţă trebuie stipulată explicit şi să îndeplinească cerinţele legale pentru a fi valabilă, ea având efect
după încetarea contractului de muncă. Obligaţia de fidelitate a salariatului faţă de angajator (articolul 39 (2) d) din Codul muncii) este implicită şi are efect
în timpul derulării contractului.
Conţinutul obligaţiei de fidelitate, deşi neprecizat expres de lege, este determinat atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară. Cazul discutat este foarte susceptibil de a fi considerat o încălcare a obligaţiei de fidelitate, prin desfăşurarea unor activităţi concurente cu cea a angajatorului, în timpul derulării contractului cu acesta (şi, mai mult, utilizând mijloacele materiale ale acestuia).
Trebuie aduse probe concludente pentru ceea ce este reclamat şi, într-adevăr, pe lângă sancţiunea disciplinară a concedierii, pot fi cerute daune-interese pentru prejudiciul produs prin desfăşurarea de activităţi concurente.
În funcţie de particularităţile cazului, se pot utiliza şi cele două legi reglementând concurenţa:
- Legea 11/1991 privind concurenţa neloială -
[ link extern ]
- Legea 21/1996 a concurenţei -
[ link extern ]
Sancţiunile prevăzute de aceste legi pot fi şi de natură penală.