Desfacere CIM art. 61 lit a

1. In conformitate cu dispozitiile Codului Muncii, efectuarea cercetarii disciplinare nu ar fi obligatorie in cazul in care sanctiunea aplicabila este avertismentul scris.
Art.251 alin.1 C,mun., prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio sanctiune nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, cu exceptia avertismentului.

2. Conform dispozitiilor art.252 alin.2 din Codul Muncii, sub sanctiunea nulitatii, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Asadar, toate elementele prevazute de lege trebuie sa apara in decizia de concediere disciplinara. In caz contrar, instanta va proceda la anularea deciziei si, la cererea salariatului, va dispune reintegrarea acestuia in functia anterior detinuta, cu plata salariilor indexate, pe care le-ar fi primit in perioada dintre data concedierii constatate ilegale si data reintegrarii efective

3. Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

Instanta competenta: Tribunalul in raza caruia aveti domicliul sau locul de munca. Actiunea este scutita de plata taxelor judiciare.

Decizia de concediere trebuie sa fie motivata in fapt si in drept.
In fata instantei angajatorul nu are voie sa aduca alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.
Prin urmare daca decizia nu este motivata in fapt (se pare ca decat in drept si anume art. 61 lit. a), aceasta este ilegala.
Angajatorul nu are voie sa aduca in fata instantei alte motive de indisciplina decat cele precizate in decizia de concediere, iar acestea, dupa cum spuneti, nu exista.
Deasemenea decizia de concediere trebuie sa contina si motivele pentru care v-au fost inlaturate apararile si motivatile din fata comisiei de disciplina. Lipsa acestui aspect conduce la nulitatea deciziei.
Deasemenea pentru ca sanctiunea aplicata de angajator sa fie temeinica trebuie sa vi se respectat si dreptul la aparare in cadrul comisiei de disciplina. Daca in fata comisiei de disciplina nu ati fost lasat sau nu ati putut sa va aparati asa cum cere legea, atunci decizia de concediere poate fi anulata si pentru faptul ca angajatorul nu v-a respectat dreptul la aparare in cadrul convocarii impus de lege.

Multumesc pt răspunsuri. In decizie este scrie "instanța judecătorească în raza căruia își are domiciliul salariatul", nu trebuia sa scrie ca pot contesta la Tribunalul București? Cu ocazia acestui eveniment nefericit am învățat codul muncii. Nici la mediator nu a înțeles ca trebuia sa scrie si motivul in decizie.

Nu era obligatorie precizarea expresa a instnatei. Daca dvs depuneti contestatia la Tribunal , este bine.

Puteti invoca ca motiv de nulitate si acest aspect.

La art 252 alin 2 lit f, așa scrie.