Dupa cum stiti interpretarea acestui art. 252 alin. (1) din codul muncii (pentru o practica unitara) se face dupa 'marele' recurs in interesul legii care a stabilit ca, de fapt, cele 30 de zile nu incep sa curga de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare ci de la data la care Comisia de cercetare disciplinară va înregistra raportul final al cercatarii disciplinare prealabile la registratura unitatii, facandu-le astfel hatarul domnului Avocat al Poporului si Procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Este cel mai prost recurs in interesul legii care poate exista vreodata.
La art. 252 alin. (1) spune clar:
Angajatorul dispcune aplicarea unei sanctiuni disciplinare...in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta despre savarsirea batareii...
Prin ce se ia la cunostinta desprea ceasta abatere? Eu zic ca printr-un referat, sesizare, proces verbal etc. al superiorului salariatului amarat.
Daca superiorul a instiintat angajatorul printr-un referat (sesizare, proces verbal etc.) depus la sediul acestuia despre savarsirea abaterii disciplinare a subalternului (salariatul amarat), atunci, pe buna dreptate, despre savarsirea abaterii disciplinare angajatorul a luat la cunostinta la data inregistraii acestui referat (sesizare, proces verbal etc.)
Din moment ce in referat este descrisa fapta salariatului care coincide cu faptele ce constituie abateri disciplinare descrise in regulamentul intern, nu putem spune ca la momentul inregistrarii referatului care descrie abaterea disciplinara, aceasta abatere disciplinara se afla in faza de prezumtie a fi o abatere disciplinara, intrucat regulemntul intern arata clar daca fapta este sau nu abatere disciplinara dinainte ca salariatul sa fie sanctionat, ci doar salariatul se afla in faza de prezumtie pentru aceasta abatere urmand a fi verificat de catre comisia de disciplina, in urma cercetarii prealabile, daca salariatul a savarsit sau nu acea fapta.
Prin urmare, schimbarea in totalitate a acestui articol este ridicola ci intareste ridicol autoritatea angajatorului.
In concluzie daca sunteti convocati la o comisie de disciplina sa spuneti in fata comisiei de disciplina ca fapta pentru care sunteti cercetati disciplinar nu constituie abatere disciplinara intrucat la data referatului, in care este descrisa fapta, angajatorul nu stia daca fapta dumneavoastra era sau nu abatere disciplinara (chiar daca este trecuta in regulamentul intern:duh:), ori daca stia ca fapta este abatere disciplinara (asa cum logic ar trebui sa fie) si a luat la cunostinta despre ea la data inregistrarii referetaului de catre superior, atunci sa aplice sanctiunea disciplinara in termen de 30 de zile de la data intregistraii acestui referat care demonstreaza ca intrdevar seful a avut dreptate, in urma cercetarii disciplinare, ca fapta salariatului de abatere disciplinara a fost comisa de catre el, intrucat nu comisia face acea sesizare, ci superiorul.
Va multumesc.
Concluzia concluziilor: comisia de disciplina nu verifica daca salariatul este vinovat sau nu ci verifica daca superiorul a avut sau nu dreptate prin sesizarea sa cum ca salariatul a savarsit acea fapta (abatere disciplinara) de care angajatorul a luat la cunostinta la data depunerii referatului, iar in urma acestui referat a demarat cercetarea disciplinara sa vada daca superiorul a avut sau nu dreptate.
Prin urmare pana la cercetarea disciplinara sueriorului i se poate face plangere penala pentru minciuna, fals in declaratii etc. si astfel procesul comisiei de disciplina ar trebui suspendat pana la definitivarea procesului penal. Dece domnul Avocat al Poporului si Domnul Procuror General nu fac un recurs in interesul legii in acest sens: sa suspende procesul comisiei de disciplina pana se afla da superirul a mintit sau nu in legatura cu sesizarea.
Cel mai recent răspuns:
car-men , utilizator
10:48, 3 Februarie 2014