Art.1350 C.civ . - Răspunderea contractuală
(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile
În literatura de specialitate, răspunderea civilă contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat. în toate celelalte cazuri, ori de câte ori se cauzează un prejudiciu altei persoane în afara unei legături contractuale, se va angaja răspunderea civilă extra-contractuală sau delictuală. Reţinem din această definiţie care constituie chintesenţa concepţiei tradiţionale asupra răspunderii, că:
a) răspunderea contractuală este urmarea obligaţiei generale de a răspunde pentru prejudiciile cauzate unei alte persoane - dacă prejudiciul este cauzat partenerului contractual şi el este urmarea neexecutării contractuale, avem de a face cu o răspundere contractuală (în actualul cod, această obligaţie este reglementată expres de art. 1518 alin. (1) noul cod civil care prevede că debitorul răspunde personal de îndeplinirea obligaţiilor sale şi mai ales de art. 1350 alin. (1) noul Cod Civil care prevede că „Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat”);
b) răspunderea contractuală are drept scop repararea pecuniară a prejudiciilor cauzate prin neexecutarea contractului. Prin urmare, ea ar trebui să excludă alte mijloace pe care creditorul le are la îndemână pentru a vedea obligaţiile sale executate sau pentru a le putea considera executate. De aceea, când vorbim de executarea silită în natură sau de rezoluţiune, nu ne aflăm în prezenţa unei răspunderi contractuale ci, astfel cum vom vedea, a altor remedii pentru neexecutarea contractului;
c) răspunderea contractuală este urmarea neexecutării obligaţiilor contractuale — este vorba de orice expresie a neexecutării: de la executare cu întârziere, neexecutare totală sau parţială şi până la executarea defectuoasă. Răspunderea contractuală serveşte în toate aceste cazuri la repararea prejudiciului cauzat prin aceste forme de neexecutare prin intermediul daunelor-interese (executării prin echivalent), fară a acoperi celelalte mijloace pe care creditorul le are la dispoziţie pentru a obţine executarea obligaţiilor sale (de exemplu, executarea silită în natură sau rezoluţiunea contractului pentru neexecutare).
Detalii:
[ link extern ]