Legea nr. 1 din 2009

Intrucat ne incadram in prevederile Legii, am formulat cerere pentru despagubire la valoarea de piata a imobilului. Promulgarea insa a fost amanata excesiv, fapt ce a creat pericolul respingerii actiunii noastre.

Astfel, am fost obligati ca la termenul din 20.01.09 sa cerem in scris renuntarea la judecata urmand sa revenim cu o noua actiune dupa promulgarea Legii.

Instanta nu a tinut seama de cerere si a continuat judecarea cauzei cu administrarea de probe. A fost dat un nou termen pentru 10.03.09, iar noua ni s-a invederat prin citatie achitarea onorariului de expert.Ne-am conformat, s-a efectuat expertiza si a fost depusa la dosarul cauzei.

Mentionez insa ca intre cele doua termene mentionate mai sus, Legea a fost promulgata(30.01) si publicata in Monitor(06.02). Astfel ca la termenul fixat din 10.03, cererea de renuntare nu fusese luata in considerare (nici macar nu era la dosar), motivul retragerii nu mai subzista caci legea era promulgata, iar cauza era in stare de judecata. In aceasta situatie, noi am cerut cuvantul pe fond.

In loc sa treaca la judecarea cauzei, instanta a pus in discutie cererea noastra de renuntare, iar prin incheierea de sedinta a luat act de renuntare cf.art.246 c.p.c., cu recurs.

Instanta nu a tinut seama de opunerea noastra, de renuntarea la o cerere ignorata in dosar pana atunci si care nu a produs efecte, lipsita deja de obiect, deci caduca si a admis cererea de renuntare impotriva vointei noastre ca reclamanti.

Cu scuze pentru naratiunea lamuritoare, as ruga opinia specialistului cu privire la alternativa creata: este potrivita calea recursului impotriva incheierii de sedinta ca netemeinica si nelegala, sau este indicata intentarea unei noi actiuni (iar in aceasta idee, expertiza efectuata deja, ramane ea valabila si poate fi utilizata in noul dosar, sau trebuie facuta o noua expertiza?).