Am citit cazurile de habitatie viagera de pe acest forum, totusi nu am gasit un caz in care cel cu drept de habitatie (abitatie) viagera are mai multe astfel de drepturi.
Si atunci va scriu cazul meu:
Sotia mea a primit un apartament la varsta de 6 ani, cu drept de habitatie viagera (asta scrie in ctr. de vanz-cump, fara alte clauze speciale, de intretinere etc.) pentru parintii ei. Intre timp unul dintre ei a decedat (tatal in 2012), ramanand doar mama sotiei mele cu acest drept. Mama ei in 2010 a "convins-o" sa-i mai dea un drept de habitat viager pentru o garsoniera care era doar pe numele sotiei, garsoniera dobandit-a la fel inaintea casatoriei. Acum mama ei are drept de habitatie viagera pe ambele (si singurele) proprietati ale sotiei mele. Problema este ca din cate am inteles mama ei are toate drepturile si ea (sotia) poate chiar sa nu mai aiba unde sta, daca asta isi propune mama ei.
Va intreb:
1. Legea face cumva diferenta intre a avea un drept de habitat sau mai multe?
2. Intre timp, adica dupa sept. 2010, cand deja erau constituite amebele drepturi au aparut 3 copii, 2 sunt gemeni mai mici de 2 luni si inca un copil de 2 ani si jumatate.
Problema este ca desi sotia mea este proprietara celor 2 apartamente, pe care are mama ei habitatie viagera, noi nu stim daca avem dreptul sa stam macar intr-unul din ele.
Multumesc anticipat celor care isi fac timp sa ne raspunda
Nu inteleg ce doriti in fapt!
Daca sunteti acceptati de mama, puteti locui impreuna cu ea, avand in vedere ca propietarul de fapt si de drept este...mama pentru partea demostenire rezultata in urma decesului tatalui;
adica 1/2 din valoare masa succesorala in calitate de sotie, plus 1/3 din partea sotului deccedat. Sotia dvs. este mostenitoare a 2/3 din cota succesorala ce ii revine in urma decesului tatalui. Asta daca s-a facut succesiunea.
Contractul de vanzare cumparare ramane valabil, in forma autentica in care a fost intocmit initial.
Nu este vorba despre nicio moştenire. Soţia userului are nuda proprietate, mama acesteia avînd dreptul de abitaţie, drept real care, odată constituit, nu mai poate fi retras.