Tagada paternitatii

Daca nu a fost inca recunoscut copilul, atunci nu aveti ce sa negati! (adica sa tagaduiti)

Tagada paternitatii presupune tocmai aceasta "negare" a faptului ca tatal existent in acte este cel real.

Avand in vedere ca la momentul nasterii copilului, parintii acestuia sunt casatoriti legal, prin lege se prezuma (pana la proba contrara) ca sotul mamei copilului este si tatal copilului.

Prin urmare, nu este necesara o recunoastere expresa a copilului la starea civila din partea sotului mamei. Acest copil se va inregistra automat la starea civila, la rubrica "tata" cu numele sotului mamei acestuia.

Sotul are posibilitatea ca in termen de 1 an de la data cunoasterii acestui lucru, sa promoveze la instanta o actiune in tagada patrnitatii.

Are vreo relevanta daca sotul este cel care declara copilul la starea civila, in promovarea ulterior a unei actiuni in tagada paternitatii. mentionez ca acesta doresta ca fara stirea mamei sa faca copilului un test de paternitate. Astfel cum v-am explicat si mai inainte sotul mamei nu vrea sa nu recunoasca copilul daca este al lui dar are dubii.

Fiind sotul mamei copilului veti fi mentionat in certificatul de nastere al copilului in mod automat fiind prezumat ca tata al minorului. Daca aveti dubii puteti formula actiune in instanta in termen de un an de la data cand ati cunoscut despre nasterea minorului . Nu puteti face testul de paternitate fara ca sotia sa cunoasca acest lucru si veti tulbura linistea familiei cu acel test .Daca nu se confirma , sotia nu va putea trece peste aceasta situatie,.In termen de un an va veti putea da seama daca minorul va seamana.

Termenul pt tagada paternitatii e de 3 ani de cand tatal a cunoscut nasterea copilului, in cazul asta de la 1 sept 2013.
Sa mearga sa-l declare la Starea civila, sa faca un test in particular, abia apoi sa tagaduiasca paternitatea in instanta.

Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii.
(2) Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului;
când acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale şi, dacă este cazul, a altor moştenitori ai săi.
(3) Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă, de un curator numit de instanţa judecătorească.
(4) Mama sau copilul poate introduce acţiunea împotriva soţului. Dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.
(5) Tatăl biologic poate introduce acţiunea împotriva soţului mamei şi a copilului. Dacă aceştia sunt decedaţi, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor.