Incep prin a va spune ca situatia dvoastra este una banala. Ceea ce traiti se intampla frecvent si in multe familii, doar ca lumea nu stie, nu are de unde sa stie. Deci in primul rand, nu va alarmati prea tare caci viata le aseaza pe toate.
Mai la obiect, cu palme si contre, mai mult va indepartati de ea decat sa va apropiati, practic aveti esecul garantat in ceea ce priveste relatia mama-fiica.
chira_chiriac a scris:
I-am trag si cateva palme, de nervi ca e atat de ncapatanata...imi spune ca eu sunt "dusa" si "obtuza in gandire", bla bla...
Intr-un fel cam are dreptate, si nu in sensul bunelor intentii pe care le aveti, ci in maniera in care vreti sa va impuneti parerile. Este fata, nu merge cu bataia.
chira_chiriac a scris:
Nu stiu ce a apucat-o, parca din senin...
Nu este din senin, este vorba de hormoni, astia ne guverneaza viata. Sunt ca niste
mici programele care actioneaza la timpul lor si fara de care viata ar fi fara sens.
chira_chiriac a scris:
Adult trecut prin viata cum sunt, nu stiu cum sa procedez.
Pentru ca nimeni nu a "trait" toate experientele.
Dar trebuie sa tineti cont ca oamenii au intre alte drepturi si dreptul la greseala. Dvoastra ati gresit vreo-data? Si fata dvoastra are acest drept. De multe ori, este mai mare regretul ca nu ai facut un lucru, decat daca l-ai facut si a iesit prost.
Acum, cat este de potrivit sau nepotrivit baiatul pentru fata dvoastra, nu aveti de unde stii, soarta o sa va spuna. Dvoastra puteti doar sa ii explicati fetei implicatiile, consecintele, riscurile, etc, apoi dupa ce v-ati convins ca a inteles, decizia ii apartine. Desigur un copil de 18 ani este usor de manipulat (pozitiv) in interesul lui, cu putina atentie la exprimare si calm.