LEGÁL, -Ã, legali, -e, adj. Care există sau se face în temeiul unei legi, care este prevăzut de o lege, este conform cu legea. – Din fr. légal, lat. legalis.
TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĩ.
Netemeinicie: incalacare norme de drept substantial
Nelegalitate: incalcare norme de procedura