Medierea reprezintă o metodă alternativă la instanța de judecată, prin care oamenii își soluționează conflictele pe cale amiabilă, cu ajutorul unui terț, mediatorul, în condiții de neutralitate, imparțialitate și deplină confidențialitate.
Cât este de cunoscută medierea? Există o serie de statistici, care arată că medierea este cunoscută de mai bine de jumătate dintre români.Undeva peste acestă cifră medierea este deja folosită de către cetățeni, însă , din păcate, deși există o serie de entități și persoane cărarora le-ar reveni, prin lege, obligativitate informării existenței procedurii medierii și îndrumarea justițiabililor către această procedură, acest lucru nu se prea întâmplă. De la data de 1 augut 2013 a fost introdusă obligativitatea parcurgerii unei ședințe de informare privind medierea, cu sancțiunea respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, în cazul neparcurgerii acestei ședințe, în cazurile prevăzute de lege.
Am trecut în revistă aceste aspecte, considerându-le utile. Subiectul pe care îl propun este însă cunoaștrere și de către alte categorii ale populației a medierii, respectiv a elevilor, iar asta, pe de o parte pentru că educarea lor în sensul prevenirii și combaterii violenței în școli. Fenomenul violenței în școli este unul de notorietate și, consider că , printr-o educație corectă a elevilor, în scopul prevenirii acestui fenomen, al stopării lui și a mijloacelor de soluționarea neînțelegerilor ar fi oportună.
În acest sens, există o serie de inițiative și proiecte pe această temă, iar unul dintre ele va prinde contur începând cu aceasdtă lună , într-un parteneriat Consiliul de Mediere-Ministerul Educației , la nivel central, iar la nivel local, prin parteneriate Inspectorate școlare Județene-birouri de Mediatori care vor participa la proiect pe bază de voluntariat .
În acest sens, cu permisiunea dvs. și a autorului, voi reda un material util pe această temă :
Educatia este importanta. Putini oameni sunt cei care contrazic aceasta afirmatie. O educatie potrivita (in comparatie cu una deficitara) va da un avantaj copiilor si le va deschide mai bine ochii catre toate oportunitatile pe care le au in viata. Educatia unui copil este fundatia pe care el sau ea se bazeaza atunci cand pleaca in lume pentru a-si construi o viata. Scoala joaca un rol major in punerea bazelor unei educatii solide, tocmai de aceea, parintii se bazeaza pe faptul ca aceste centre de invatare sunt sigure si benefice copiilor si ii pregatesc pentru viata de adult. Din nefericire, nu se intampla intotdeauna asa. De multe ori, in cartierele rau famate sau la periferii, scoala es te o adevarata zona de razboi.
Violenta in scoli este extraordinar de crescuta. Este din ce in ce mai evident ca fenomenul violentei in scoala este greu de controlat. Nu este numai problema Romaniei si acest lucru se constata cu fiecare atac armat in scoala, cu fiecare copil care aduce o arma de orice tip in scoala, cu fiecare incident soldat cu victime in randul elevilor. Violenta in scoli are ca radacini violenta din familie, violenta din societatea actuala, in general. Cand vom merge la sursa si nu la rezultat, atunci vom fi eficienti. Chiar si in medicina (ca un vast domeniu unde se face sau ar trebui sa se faca din ce in ce mai multa preventie) tot acest principiu se aplica.
Copiii, tinerii, in general, vad si copiaza modele care nu intotdeauna sunt pozitive. Ei capata un urias curaj daca, dupa ce au depasit niste bariere, niste inhibitii, nu se iau masuri de preintampinare. Cea mai buna masura este educatia facuta cu seriozitate, cu responsabilitate si nu altfel. Un parinte iresponsabil da societatii copii iresponsabili. Indeplinirea oricaror mofturi si lasarea lor, a copiilor, la voia sortii, la liberul arbitru, inseamna o fuga de raspundere, o lasitate sociala. Degeaba facem responsabile armate intregi de dascali, de directii de protectie a copilului, de organizatii de tot felul, de politisti si de agentii non-guvernamentale antidrog, daca nu responsabilizam familia. In egala masura, trebuie responsabilizat copilul insusi, tanarul de mai tarziu, iar asta se face numai prin educatie si instructie facute de familie, scoala, societate (in aceasta ordine).
Fenomenul de hartuire in scoli amplifica si stimuleaza violenta. Ce este hartuirea? Hartuirea este o forma de comportament agresiv, prin care o persoana, intentionat si repetat, cauzeaza altei persone o vatamare sau un discomfort. Hartuirea poate lua diverse forme, de la contact fizic agresiv, agresiuni verbale si pana la actiuni mai subtile. Persoana hartuita are deseori dificultati in a se apara fie datorita faptului ca nu este luata in serios si astfel nu primeste ajutor, fie ca, desi nu provoaca situatiile se vede atrasa in ele involuntar.
Problemele de siguranta adesea mentionate ca agresiune ce au loc in momentul cand tinerii fac abuz de putere includ: fuga, tachinarea, excluderea, lovirea, amenintarea, poreclele, barfa, batjocora, si toate celelalte forme de agresiune si hartuire (inclusiv cele care au loc pe internet). Desi auzim adesea spunand, “Lasa-i sa isi rezolve problemele singuri”, am vazut frecvent ca rezultatul acestei abordari a scapat rapid de sub control. Drept dovada, este crucial sa evitam aceste probleme si sa prevenim incidentele izolate de intimidare, ce dau nastere la un comportament distructiv sau daunator, si care devin in timp un mod de viata.
Autoritatile franceze se mobilizeaza contra hartuirii la scoala. Trebuie spus ca, in Hexagon, un copil din zece este victima a hartuirii, fie la scoala, fie pe internet. Ministerul francez al Educatiei lanseaza o campanie si semneaza un acord cu Facebook pentru a inchide profilurile adolescentilor rau-voitori. Combaterea hartuirii la scoala este treaba tuturor, a intregii comunitati educative: a copiilor, dar si a parintilor, elevilor, directorului scolii si a anturajului. 10% din copiii francezi sunt hartuiti de colegi la scoala sau pe internet. Plecand de la aceste cifre ingrijoratoare, Ministerul francez al Educatiei si-a făcut o prioritate din aceasta problema si a lansat o campanie declinata pe mai multe suporturi.
In 14 ianuarie 2010, Phoebe Prince, in varsta de 15 ani, o adolescenta care venise din Irlanda in 2009, a fost gasita spanzurata in casa sa din South Hadley, Massachusetts, USA, de catre sora sa, care se intoarcea de la scoala. Potrivit anchetatorilor, in ziua respectiva, tanara a fost agresata si insultata in biblioteca si pe culoarul scolii, iar mai multi colegi au aruncat in ea cu cutii de bauturi, in timp ce fugea. Noua adolescenti de la aceeasi scoala vor fi judecati in Massachusetts pentru ca au hartuit minora care, intr-un final, nu a mai suportat agresiunile si s-a sinucis.
In ultimele trei luni ale anului trecut, trei fetite din partea de Nord-Vest a Irlandei si-au pus capat zilelor. Hartuirea, in special in mediile de socializare online, a fost adusa in discutie in toate cele trei cazuri. Cam in aceeasi perioada, dar din simpla coincidenta, canalul unui program national de televiziune a inceput sa puna accentul pe hartuire si pe efectele acesteia asupra victimelor, familiilor lor, dar si asupra hartuitorilor insisi (de exemplu, emisiunea ”Bullyproof”, RTE 1). Toate acestea au dat nastere unor dezbateri ample despre modalitatile prin care ne putem mentine copiii in siguranta, atat in mediul online, cat si acasa. Pe masura ce hartuirea ia forme din ce in ce mai sofisticate, a devenit general acceptata si ideea ca reactia impotriva hartuirii trebuie sa insemne mai mult decat o mustrare si o sanctiune aplicata hartuitorului. Initierea unui program COOL SCHOOLS, insotit de cateva ore de introducere in tainele medierii, alaturi de alte metode alternative ar putea avea un rol in combaterea hartuirii. Cele mai multe programe de mediere implementate in scoli propun medierea de la egal la egal, in cadrul careia unii elevi mediaza disputele ivite intre alti elevi. De obicei, toti elevii din scoala sau toti elevii din an urmeaza o sesiune de instruire in rezolvarea conflictelor, dupa care elevii interesati pot opta pentru o instruire mai aprofundata. Odata instruiti, noii mediatori lucreaza in echipe, cu elevi mai mici decat ei. Data fiind varsta mediatorilor si a colegilor cu care lucreaza, se pot ivi probleme specifice mediului scolar, precum expunerea publica a abuzului sau a incidentelor, care uneori pot fi atat de grave incat impun prezenta unui adult.
Prin intermediul medierii de la egal la egal, rezolvarea conflictelor devine o oportunitate de invatare, pe masura ce elevii sunt incurajati sa-si rezolve problemele si sa recunoasca faptul ca unele conflicte cer implicarea adultilor.
Mediatorii invata in timpul instruirii si prin exersarea aptitudinilor dobandite, iar elevii care valorifica metodele de mediere invata sa rezolve conflicte si isi dezvolta aptitudinile de comunicare in acest timp, urmarind comportamentul mediatorilor.
Desi exista numeroase studii pozitive privind aceste programe, folosirea medierii de la egal la egal pentru a raspunde la situatiile de hartuire are parte atat de dificultati, cat si de critici. Unele motive de ingrijorare se leaga de faptul ca medierea, care, dupa cum stim, incearca sa rezolve disputele fara sa arate vinovatul cu degetul, il poate astfel incuraja pe hartuitor, victimizandu-l in continuare pe cel care este hartuit si care se simte oricum, cel mai adesea, descurajat. Rezolvarea situatiei fara a recunoaste raul cauzat de hartuitor poate perpetua sentimentul de victmizare al elevului hartuit. Mai mult, mediatorilor tineri le lipseste adesea maturitatea emotionala si experienta psihologica necesare pentru a tine piept manipularii pe care hartuitorii o folosesc atat la scoala, cat si in sala de mediere. Unii comentatori au comparat hartuirea la scoala cu violenta domestica, facand referire in special la dezechilibrul de forte ce caracterizeaza ambele tipuri de situatii si la faptul ca amandoua se intind pe o anumita perioada de timp, nereducandu-se la un incident izolat. Aceleasi motive de ingrijorare se manifesta si fata de medierea conflictelor din mediul familial, in situatiile de violenta domestica.
Asta inseamna ca medierea nu poate juca niciun rol in rezolvarea problemei hartuirii? Nicidecum. Ea este eficienta in special in formele de mediere de la egal la egal, ce fac parte dintr-o suita de abordari si strategii aplicate in solutionarea conflictelor din scoli, cunoscute sub numele de ”practici de reabilitare” si definite astfel: un set de comportamente si practici orientate pe evidentierea punctelor forte a retelelor sociale si a relatiilor si pe cresterea nivelului de disciplina prin intermediul unui sistem educational si decizional incluziv. Concret, practicile de reabilitare cauta sa ii implice cat mai mult cu putinta pe cei afectati de decizii in procesul de luare a deciziilor, dar intr-un mod puternic structurat, care sa ofere sprijin si totodata control. Aceste practici pot lua diverse forme, incluse fiind: medierea de la egal la egal, mentoratul, consilierul scolar si sistemele de sustinere de la egal la egal, activitatile de grup si cercurile de discutii, construirea aptitudinilor de comunicare si conferintele, interventiile asemanatoare celor din cazurile de infractiuni sau din cadrul proiectelor de reabilitare juridice.
Asemenea instrumente si aptitudini abordeaza multe din cauzele hartuirii, precum increderea in sine scazuta a elevilor, lipsa educatiei emotionale si a aptitudinilor de comunicare, precum si lipsa incurajarilor. Ele imbunatatesc atmosfera generala de la scoala si ofera copiilor posibilitatea de a dobandi aptitudinile necesare abordarii unui conflict la orice varsta, inainte ca acesta sa se transforme intr-un tip de comportament. Rezultatul aplicarii acestor metode este prevenirea multiplicarii cazurilor de hartuire in scoala si evitarea situatiei in care acestea sa fie considerate evenimente obisnuite. Impactul pozitiv al acestor practici nu reiese doar din studiile asupra rezultatelor implementarii lor in scoli, ci si, de exemplu, din marturia ferma a unei profesoare, care provine dintr-o scoala in care s-au depus eforturi enorme pentru introducerea practicilor de reabilitare. Ea spune ca situatiile de hartuire apar rareori in scoala lor, iar comportamentul anti-social de tipul vandalismului este din ce in ce mai rar intalnit.
Noi, mediatorii, stim ca medierea poate determina schimbari fundamentale in modul in care oamenii percep puterea (pozitiva), auto-evaluarea, relatiile si comunicarea cu ceilalti. Stim, totodata, ca ea nu poate vindeca toate bolile comportamentale din scoli, ca nu este o metoda adecvata oricarei situatii si ca adesea trebuie dublata de alte strategii. Totusi, uneori tindem sa uitam cat de repede invata si se adapteaza copiii la noutati si cat sunt de nerabdatori sa deprinda aptitudini noi, in special atunci cand acest lucru le da ocazia sa se compare cu adultii. Daca adultii din companii si din alte locuri de munca, precum si guvernele statelor ar imbratisa aptitudinile de gestionare a conflictelor si programele de mediere cu entuziasmul copiilor din programul COOL SCHOOLS, lumea ar arata cu totul altfel.
Adriana Viorica MIHAI
mediator
[ link extern ]
avocatnet.ro explicăm legislația
popovicidaniela