Plangere penala

Conform art. 222 C.p.p., plângerea penala este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului competent.
Conform legii, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, retragerea acesteia are ca efect inlaturarea raspunderii penale. Retragerea plangerii penale, trebuie sa aiba loc inainte de a se fi pronuntat in cauza o hotarare judecatoreasca definitiva, sa fie facuta prin vointa expresa a persoanei vatamate sau a reprezentantului ei legal, sa fie totala si neconditionata (sa vizeze atat latura penala, cat si latura civila a cauzei). Pe plan procesual penal, retragerea plangerii prealabile constituie o cauza de impiedicare a punerii in miscare sau a executarii actiunii penale si se dispune incetarea urmaririi penale in cursul urmaririi penale si incetarea procesului penal in cursul judecatii. Retragerea plangerii prealabile poate avea loc la cererea partii vatamate, care se adreseaza organelor judiciare.

si in completare, nu la toate infractiunile se poate retrage plangerea...in textul repsectivei infractiuni trebuie sa fie precizat expres daca retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala...