Darius_D a scris:
Multumesc pentru raspuns.
..... cesiunea de creanta transmite cesionarului creanta precum si garantiile. Calitatea de titlu executoriu o are contractul de credit. Cesiunea de creanta nu este contract de credit sau...? Nu s-a cesionat contractul.
ªi acea creanţă stă pur şi simplu în aer, desprinsă de titlul din care rezultă? Nu cred.
După cum nici garanţiile nu sunt transmise pur şi simplu, scoase din contextul în care le aşează titlul din care acele garanţii îşi trag fiinţa, indeferent că acel titlu ar reprezenta un contract de fidejusiune, un contract de gaj sau unul de ipotecă.
Cesionînd creanţa, cedentul este obligat să transmită cesionarului şi înscrisul constatator al creanţei. Temeiul executării silite a creanţei de către cesionar nu este contractul de cesiune, ci actul iniţial dintre debitorul cedat şi cedent.
Contractul de cesiune reglementează obligaţiile reciproce dintre cedent şi cesionar. Pentru debitorul cedat acest contract nu poate crea noi obligaţii, singurul efect în privinţa debitorului fiind acela că mută creanţa din patrimoniul cedentului în acela al cesionarului, debitorul cedat fiind ţinut să-şi îndeplinească toate obligaţiile faţă de noul titular al creanţei şi să răspundă cu toate garanţiile pe care le-a dat creditorului iniţial.
Forma actului de cesiune, pomelnic sau nu, nu prea are legătură cu speţa dumneavoastră. Cedentul putea transmite una, două sau zece creanţe, neexistînd vreun impediment în ceea ce priveşte cuprinderea acelor cesiuni (avînd debitori cedaţi diferiţi) într-un singur înscris.
Poate că un avocat ar putea găsi temeiuri de nulitate în actul de cesiune. Încercaţi.
Dar, să vă îndreptaţi atenţia asupra unor chestiuni de multă vreme tranşate (cum ar fi valoarea de titlu executoriu a contractului bancar în cazul cesionării de către bancă a creanţei) este curată pierdere de timp.