Mama careia i s-a furat copilul cu justitia

Traiesc in America de Nord din ultimii 10 ani. Dintr-o prietenie nesabuita cu o persoana cunoscuta accidental, dupa 1 an si jumatate am facut un copil. El nu ajuta cu nimic pe perioada cat am fost insarcinata, nici dupa nasterea copilui. Cand venea sa-l vada, statea 10 minute ca si cum ar fi semnat condica. La un moment dat vazand ca nu vreau sa-i pun casa pe numele lui, din razbunare ma da in judecata si la sfarsitului unui chinuitor process de doi ani justitia ii da lui copilul. In cateva cuvinte profilul mea este: absolventa de facultate (ASE), toata viata am muncit cinstit, am studiat, am fost casatorita cu un roman dar din pacate dupa 10 ani am convenit sa ne despartim si sa divortam, mi-am cumparat o casa, iar dupa nasterea primului copil care este in acest litigiu mi-am si refacut viata cu un om minunat cu care am o fetita de 2 ani. Profilul tatalui care m-a mi-a luat copilul este: de origine latino, in general neangajat, consuma alcol zilnic, am fost martora la episoade de violenta din partea lui si deasemenea practica voo-doo, lucru pe care l-a recunoscut cu aroganta si la tribunal. Cu toate acestea justitia a considerat ca are bune capacitate parentale si de ce sa nu-I dea lui copilul, ca doar nu il omoara...Parerea copilul nu a contat ca este disperat si ma intreaba de fiecare data cand poate: "Mami de ce ma dai lui papa, nu ma mai iubesti, eu vreau sa stau cu tine. M-ai inlocuit cu sora mea? De ce eu nu pot sa stau acasa la noi?" Asa-zisul tata nu ma lasa nici sa vorbesc cu copilul la telefon, decat cand are el chef.

Ce sanse as avea eu sa ma stabilesc si sa gasesc dreptate in Romania daca resusesc sa ajung?

Va mentionez ca nu mai imi pasa nici de cariera care mi-am facut-o acolo, nici de casa, nici de banii pierduti, ci vreau doar sa traiesc cu copii mei. Sotul meu cu care am facut al doilea copil este de accord sa vina cu noi in Romania caci a fost martorul traumelor psychologice si emotionale aplicate copilasului meu cel mare de catre tatal lui.