Stimate forumist,
Nu se pot da pronosticuri îtr-un mod profesionist, fără a se cunoaște absolut tot dosarul.
Totuși, este necesar să aveți în vedere că selecția dată de admisibilitatea în principiu este deosebit de riguroasă și constituie un bun reper asupra realității șanselor de constatare a violării unui drept, de către CEDO.
Astfel, dacă majoritatea cauzelor sunt respinse în prima fază a procedurii CEDO, într-un procent de 90-95%, în faza ulterioară, peste 70-80% din cauzele trecute de filtrul admisibilității în principiu sunt soluționate de către CEDO printr-o hotărâre în care se arată constatarea unui drept protejat de Convenție.
Acest lucru depinde, însă, și de calitatea aplicației, dacă îmi permiteți să mă exprim astfel. Mai precis, există aplicații în care se sesizează Curtea cu încălcarea multor articole, dar numai o mică parte sunt încălcări cu șanse de a fi constatarte ca atare. Într-o astfel de cauză, majoritatea capetelor de cerere vor fi respinse ca inadmisibile vădit, cererea judecându-se după mai puține capete.
Aici, un bun punct de plecare pentru evaluarea șanselor, în constituie Întrebările puse Părților - Questions to the Parties/i] coroborate cu Expunerea Faptelor - Statements of Facts. Pe românește, ce arată Curtea a se fi întâmplat, are bune șanse de a fi constatat ca atare.
Celelalte întrebări ale dvs sunt prea vagi, însă. Încerc să răspund punctual:
1. Timpul în care se pronunță CEDO după încheierea pledoariilor(de regulă scrise) se ,,învârte,, în jurul a unui an, accentuez, după încheierea ultimei comunicări, dar nu există un termen stipulat concret;
2. Strict ca răspuns, da, regulamentul permite urgentarea procedurilor, dar numai în situații cu totul excepționale: vezi cazul Iuliei Timoșenko pe rele tratamente în penitenciare. Practic, nu cred că vă aflați în asemenea situații - caz special politic + rele tratamente.
Cu stimă.