Violare de domiciliu, condiţia folosinţei imobilului de către persoana vătămată, indiferent de identitatea proprietarului.
Va exista infracţiunea de violare de domiciliu chiar dacă persoana care foloseşte imobilul a devenit proprietar tabular ulterior datei comiterii infracţiunii.
Prin sentinţa penală nr. 855/13 aprilie 2000, Judecătoria Reşiţa a condamnat pe inculpaţii F.I. şi N.T. la câte 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 192 C. pen.
În motivare s-a reţinut că, cei doi inculpaţi au pătruns fără drept, înarmaţi cu furci pe un teren folosit de partea vătămată I.I.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, invocând netemeinicia şi neegalitatea, arătând că imobilul nu este proprietatea părţii vătămate, care îl foloseşte abuziv.
Tribunalul Caraş-Severin, prin decizia penală nr. 334/21 septembrie 2000, a admis apelurile, a desfiinţat hotărârea, şi, în rejudecare a dispus achitarea inculpaţilor în baza art. 10 lit. a) C. pr. pen. apreciind că nu există fapta penală. În motivare a reţinut că, la data comiterii faptei, proprietatea terenului o avea primăria, iar partea vătămată folosea ilegal terenul respectiv.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, invocând neegalitatea.
Curtea de Apel Timişoara a admis recursul, a casat decizia şi a menţinut hotărârea primei instanţe.
Textul art. 192 C. pen. condiţionează existenţa infracţiunii doar de folosinţa imobilului, fără a face distincţie de caracterul ei. Se ocroteşte astfel o situaţie de fapt şi nu una de drept. Este irelevantă împrejurarea că partea vătămată şi-a stabilit domiciliul în acel imobil ulterior datei comiterii faptei, atâta timp cât la acea dată folosea efectiv acel imobil.
~ final discuție ~