Contractul de concesiune de bunuri proprietate publica, denumit in continuare contract de concesiune, este acel contract incheiat in forma scrisa prin care o autoritate publica, denumita concedent, transmite, pe o perioada determinata, unei persoane, denumite concesionar, care actioneaza pe riscul si raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica in schimbul unei redevente.
Au calitatea de concedent, in numele statului, judetului, orasului sau comunei:
a) ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publica a statului;
b) consiliile judetene, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau institutiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publica a judetului, orasului sau comunei.
Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau persoana juridica, romana ori straina.
Contractul de concesiune se incheie in conformitate cu legea romana, indiferent de nationalitatea sau de cetatenia concesionarului, pentru o durata care nu va putea depasi 49 de ani, incepand de la data semnarii lui.
Art. 9
(1) Concesionarea are loc la initiativa concedentului sau ca urmare a unei propuneri insusite de acesta.
(2) Propunerea de concesionare prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie fundamentata din punct de vedere economic, financiar, social si de mediu.
Art. 10
(1) Initiativa concesionarii trebuie sa aiba la baza efectuarea unui studiu de oportunitate, care sa cuprinda, in principal, urmatoarele elemente:
a) descrierea si identificarea bunului care urmeaza sa fie concesionat;
b) motivele de ordin economic, financiar, social si de mediu, care justifica realizarea concesiunii;
c) nivelul minim al redeventei;
d) procedura utilizata pentru atribuirea contractului de concesiune si justificarea alegerii procedurii;
e) durata estimata a concesiunii;
f) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare;
g) avizul obligatoriu al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale si al Statului Major General privind incadrarea obiectului concesiunii in infrastructura sistemului national de aparare, dupa caz;
h) avizul obligatoriu al structurii de administrare/custodelui ariei naturale protejate, in cazul in care obiectul concesiunii il constituie bunuri situate in interiorul unei arii naturale protejate, respectiv al autoritatii teritoriale pentru protectia mediului competente, in cazul in care aria naturala protejata nu are structura de administrare/custode.
(2) Concedentul este obligat ca, intr-un termen de 30 de zile de la insusirea propunerii de concesionare formulate de orice persoana interesata, sa procedeze la intocmirea studiului de oportunitate.
(3) In cazurile in care autoritatea publica nu detine capacitatea organizatorica si tehnica pentru elaborarea studiului de oportunitate prevazut la alin. (1), aceasta poate apela la serviciile unor consultanti de specialitate.
(4) Contractarea serviciilor prevazute la alin. (3) se face cu respectarea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2006, ale Legii concurentei nr. 21/1996, republicata, si ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, cu modificarile si completarile ulterioare.
pentru o viziune de ansamblu sa se vedea OUG 54 pe anul 2006
~ final discuție ~