O firma dintr-un stat UE furnizeaza servicii electronice in Romania printr-o adresa de web www.x.ro.
Dreptul de folosire a adresei web revine furnizorului in baza unui contract de vanzare- cumparare incheiat cu o institutie europeana ce ofera astfel de produse.
Prin aceasta adresa web se tranziteaza date( nume, prenume) ale utilizatorului roman direct server-ului din respectivul stat UE, care le prelucreaza.
Pe baza exceptiei din legea 677/2001- care se refera la protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor personale, , in ceea ce priveste domeniul de aplicare, furnizorul de servicii strain nu trebuie sa se inregistreze la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal, pentru ca aceasta adresa web este folosita doar in scopul tranzitarii datelor catre server-ul din alt stat decat Romania, server care prelucreaza datele.( art.2, lit.c); asadar nu se aplica acesta lege in cazul de fata, ci legea similara a statului in care isi are sediul furnizorul
Furnizorul strain este inregistrat la Autoritatea Omoloaga din tara unde isi are sediul.
Problema mea abia incepe:
Pe adresa de web www.X.ro sunt postate regulamentele si politica de confidentialitate in limba romana.
Intrebarea mea este: Care legislatie se aplica in cazul de fata? In documentele postate se face referire la diverse legi ale statului in care isi are sediul furnizorul.
Trebuie adapate documentele la legislatia romaneasca?
Mentionez ca se precizeaza ca toate plangerile vor fi adresate la sediul din strainatate sau la adresa de mail a furnizorului strain.
deocamdata inca nu exista o reglementare unitara la nivel eu in privinta legii aplicabile in privinta contractelor...
Astfel ca legea fiecarui stat stabileste prin dreptul intern daca se aplica unui raport juridic sau nu.
Insa partile pot convenii prin contractul incheiat sa se aplice o anumita legislatie; daca se ajunge la proces abia atunci se va stabilii daca respectiva clauza contractuala este valabila si ce lege se aplica...
In mod clar, se aplica legislatia romaneasca, daca in documentele respective nu se precizeaza expres legislatia aplicabila. Imi bazez raspunsul pe faptul ca afirmati ca o buna parte din continut (sau continutul integral) este realizat in limba romana, iar publicul-tinta al aplicatiei respective este, asadar, publicul din Romania.
Dar, asa cum spunea si JH, daca partile convin prin termenii si conditiile siteului ca raportului juridic dintre ei ii este aplicabila o alta legislatie (aratata clar in document), atunci va fi aplicabila aceasta legislatie.
Exista niste mici exceptii. Respectiv, cazul in care vorbim despre protectia consumatorului, cand daca legislatia in cauza nu ofera o protectie minim prevazuta in legislatia din Romania, atunci se aplica legislatia din Romania.