Acum apare o reglementare noua pe procedura penala si anume pentru alte infractiuni decat cele urmarite de la plangerea prealabila sau impacare, care sunt sanctionabile de noul Cod penal pana in 7 ani inchisoare, procurorul, atunci cand constata ca nu exista interes public in promovarea actiunii penale, poate renunta la o urmarire penala. Printre conditiile de stabilire daca o urmarire are sau nu interes public, este si aceea de a stabili daca sunt depuse eforturi de catre inculpat de a indrepta lucrurile negative produse de fapta sa, care de regula se rezuma la plata prejudiciului.
Observați vă rog limitele de pedeapsă ale acelor infracțiuni, altele decât cele pedepsite la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu privire la care procurorul ar putea aprecia faptul că poate înceta procesul penal.
Nu poate fi vorba despre infracțiuni grave, cum este omorul.
Părerea mea este că aceste noi prevederi vor da un impuls medierii în materie penală.Nu se pune problema recunoașterii sau nerecunoașterii faptei de către făptuitor, întrucât, urmărirea penală oricum se va începe pe baza unui probatoriu, iar în lipsa acestuia, nu va putea fi pornită urmărirea penală.
Problema este posibilitatea încetării up și nepromovarea acțiunii penale de către procurorul de caz, dacă învinuitul/inculpatul va depune eforturi cu privire la repararea răului produs-prejudiciul material, moral.Este o aplicare, dacă vreți a așa numitei justiții restaurative-reparatorii, prezentă și uzitată în alte sisteme de justiție, unde accentul nu este pus pe aspectul punitiv-pedepsirea autorului /participanților la o infracțiune, ci pe repararea răului produs victimei, considerându-se că victima este subiectul pasiv principal al infracțiunii, și nu statul, așa cum normele politicii penale din România consideră.