Groaznica situatie! Am toata compatimirea fata de d-voastra insa trebuie sa va scriu ca punerea sub interdictie si internarea quasi permanenta a surorii intr-un spital de specialitate nu o ajuta pe ea, ci doar pe d-voastra. Daca va simtiti jignita de ceea ce am scris, va rog sa cititi cu rabdare pana la sfarsit si apoi sa va suprarati pe mine.
Unu. Despre ce fel de boala vorbim aici? Ati scris mai sus ca vreo 30 de "medici" au stabilit diferite "diagnostice" (ghilimelele imi apartin) ca: schizofrenie, tulburare bipolara, etc. Sunt doar denumiri fara nimic concret in spatele lor pentru ca
nu exista niciun test obiectiv pentru asa-zisele boli mintatel. De fapt, este de perfect bun simt sa zicem ca
nimeni nu stie ce are sora d-voastra. Asa zisele boli mintale etichetate "schizofrenie, tulburare bipolara, etc." nu sunt deloc boli in sensul medical (adica tulburarea functiei unui organ sau o disfunctie mai ampla) ci doar
etichete puse unui anumit comportament care difera radical de comportamentul uman acceptat de societate. Singurul "tratament" gasit de psihiatri este format dintr-un ansamblu de substante care "linistesc bolnavul" adica il fac un fel de zombie relativ ascultator pentru ca substantele folosite ii inhiba aproape tot ceea ce ne face sa fim oameni (se pare ca exista o legatura intre gandire, afectivitate, senzualitate si asa-zisele boli psihice). Antipsihoticele il fac pe "bolnav" sa stea linistit, lucru care pentru cei care i-au fost aproape si au fost torturati de comportamentul lui este aproape tot ce mai putea spera. Insa psihiatrul nu va zice ca "tratamentul" cu antipsihotice nu duce la vindecare ci ca
o sa-i afecteze creierul intr-un mod ireversibil si o sa distruga si bruma de umanitate ce i-a mai ramas surorii d-voastra.
Sunt o multime de articole scrise de oameni de stiinta despre aceste aspecte
[ link extern ]
Doi. Foarte interesant, insa d-voastra ce ar trebui sa faceti? Nu stiu.
Nu sunt pshihiatru ca sa ma prefac ca stiu ce trebuie facut cand habar nu am. D-voastra trebuie sa hotarati ce veti face. Sarcina mea este doar sa incerc sa va deschid ochii ca sa hotarati in cunostinta de cauza, nu potrivit opiniei unora care-si zic medici dar prescriu "medicamente" care distrug tesutul cerebral si micsoreaza maca cerebrala, duc la dependenta si agraveaza simptomele bolii psihice (probabil ma credeti paranoic, insa ceea ce scriu eu probabil ca ati observat si d-voastra: in timp, dupa "tratamentul" psihiatric episoadele psihotice ale surorii d-voastra s-au agravat).
cititi si lista efectelor secundare ale unui popular antipsihotic
[ link extern ]
Banuiesc ca si sora d-voastra a luat asa ceva, nu-i asa? Ah, ati auzit ca se mai practica si electrosocurile pentru a scoate "bolnavul"din criza? Hemingway si-a bagat teava armei de vanatoare in gura si a apasat pe tragaci dupa ce a fost "vindecat" de depresie in acest fel
Trei. Nu sunt chiar un lup moralist. Mama a avut un frate care prin 1973 a fost diagnosticat cu schizofrenie. Dupa vreo 7 ani de internari intrerupte doar de episoade psihotice care se petreceau de cate ori era externat si in care umbla prin paduri inarmat cu un cutit vorbind aiurea despre Avram-Iancu, mama si tata si-au luat inima in dinti si l-au luat sa locuiasca impreuna cu noi, in locuinta noastra cu doar 3 camere in care cresteau si doi copii (eu aveam ceva peste 12 ani). Din ziua cand s-a mutat la Arad unchiul n-a mai luat nici un antipsihotic ci doar ceva gen Extraveral. Poate e greu de crezut dar nu s-a intamplat nimic rau. Dupa ceva mai mult de 1 an a fost reexaminat de o comisie medicala si s-a constatat ca era apt de munca asa ca a renuntat la pensia de boala si si-a continuat cariera de proiectant pana la moarte. Avea destule ciudatenii si adeseori era mai greu sa-l intelegi insa faptul ca a locuit intr-o familie si ca era evident ca toti il iubeam cred ca l-a ajutat. El m-a invata bruma de engleza pe care o stiu si m-a ajutat sa inteleg ca germana este o limba absolut mareata.
P.S. Sa stiti ca eu n-am curajul mamei si tatalui meu si n-as putea sa fac ceea ce au facut ei.