Sora bolnava psihic grav- gasirea unei solutii pentru internarea intr-o clinica de specialitate pe termen mai mare de o luna de zile

Am uitat sa pun cum se numește procedura și este "tratament forțat ambulatoriu" . O cunoașteți pe sora mai bine ca nimeni și poate ca o sa fuga de acasă când i se spune sa se duca sa facă injectia dar poate ca nu este asa și se poate sa fie mai controlata si în cazul în care nu își face tratamentul se notifica instanța și se face automat cerere de internare la judecător o cheamă și pe ea dar nu cred sa vrea sa se prezinte. Nu ar trebui chemați dacă deja se cunoaste boala și faptul ca nu urmează tratamentul. Puteți sa căutați in
google punând numele tratament obligatoriu psihiatrie și or sa iasă pagini cu decretul și o pagina al unui psihiatru care explica. Va pun pagini în caz ca nu găsiți. [ link extern ] .
[ link extern ] /.

Buna seara si multumesc mult Nadiag.
Nu am mai intrat sa discutam (imi pare rau ca nu am raspuns la mesajul dvoastra.) pentru ca am tot traversat episoade f.grele.
Am reusit sa obtin tutela surorii mele,prin acordul mamei care m-a sustinut sa fiu numita eu tutore (pentru ca dnaei.este in varsta si nu se poate ingriji de sora mea).
Am gasit si un medic care a reusit sa o mentina ,sa nu mai aiba caderi cu episoade maniacale,prin tratament cu Rispolept consta (o fiola injectabila la 2 saptamani),orfiril,diazepam,levomepromazin si rispolept sol.orala.( Nu i-a administrat Poliperidona pentru ca este supraponderala ,iar acest medicament ii va mari apetitul).Cu acest tratament a scos-o din criza si acum(in 21.09.2018) este bine fara sa mai fi avut alt episod din Iunie 2018 de cand am discutat ultima oara aici.
Intre timp,pe 01.07.2017 am internat-o in azilul Sf.Vasile din Afumati si a urmat tratamentul pana astazi cand este bine.
Este bine,eu merg saptamanal la ea,fumeaza mai putin putin acum,a ajuns la un pachet de tigari pe zi pentru ca nu i se dau tigari decat cu portia,o cafea are voie si nu are voie bauturi cu cofeina.Consider ca este ingrijita bine;este curata,hranita,linistita.Problema este ca vrea acasa,cere cu insistenta sa mearga acasa si nu accepta ca este bolnava si ca are nevoie de tratament permanent.
Acum si mama insista sa o iau din camin si sa o las in grija ei,si insista ca ii este mila de ea sa o stie permanent intre straini,si ca nu este ingrijita acolo.
Am incercat sa o iau in vizita acasa cate 2 zile sa o mai plimb putin ,dar nu a vrut sa se mai intoarca in camin si a trebuit sa o duc cu politia inapoi in centru.Daca o las acasa,refuza sa ia tratamentul,consuma cafea (5-6 cesti pe zi si mai mult),consuma alcool,tigari 2-3 pachete pe zi,si in maxim 3-4 zile intra intr-un alt episod psihotic cand trebuie sa o ducem cu ambulanta legata la spital.
Consider ca ,dupa atitia ani petrecuti prin spitalul Obregia si Balaceanca(mai exact 20 ani),sora mea nu mai poate fi lasata nici macar o zi nesupravegheata si trebuie ingrijita permanent pentru ca nici in momentele bune nu mai este lucida.
Acum m-am linistit cand o vad saptamanal ca este bine si este in siguranta.
Dar mama insista si ma forteaza sa o scot din camin.Ma reclama peste tot ca nu o ingrijesc si ca o tin inchisa in acel azil impotriva vointei ei.
Acum chiar a deschis un proces in instanta prin care cere sa mi se ia tutela surorii mele si afirma ca vreau sa o tin internata ca sa -i iau drepturile banesti care-i revin (pensia medicala,ajutor de handicap).
Drepturile ei banesti lunare abia acopera cheltuielile de camin de 1800 lei.Restul , tigari,mancare ,prajituri,fructe,sapun,haine le suport eu din buzunarul meu mereu.
Cum sa procedez si cu mama in aceasta situatie??? Mi-am facut-o dusman de cand am obtinut tutela si am dus-o la acel azil pe sora mea.
Mama cand o vede acolo la azil asa linistita,curata si ingrijita,spune tuturor ca sora mea nu este bolnava ,si ca este bine.Ca sa o iau acasa,dar acasa nu vrea tratamentul pe motiv ca nu este bolnava si apoi iar face o cadere si iar in spital si tot asa.... am cate 7-8 internari intr-un an de zile.
Va rog mult dati-mi un sfat,cum ati proceda in locul meu??? M-am consultat cu medici care au ingrijit-o pe sora mea,cu avocatul care a purtat procesul inaintat de mama pentru obtinerea tutelei,cu prieteni apropiati care stiu prin ce am trecut eu cu familia mea de atata timp si toti ma incurajeaza sa nu renunt la tutela in favoarea mamei mele pt.ca o va lasa pe strada ,nu o va ingriji ca este batrana si poate senila.
Daca renunt acum la tutela,nu voi putea sa o mai internez pe termen mai lung intr-un camin si o voi lua de la capat cu toate cate mi s-au intamplat inainte de aceasta hotarare a tribunalului.
Va rog mult ,inca odata,ma bazez si pe parerile dvoastra.si apreciez orice opinie cum ar trebui sa procedez???
Numai prin aceste discutii,prin aceste impartasiri si opinii ,am luat mai multe decizii in timp si am reusit astazi sa fim mai linistite,si eu si sora mea.

Sunt în aceeași situație cu dv. Numai că bolnavul psihic cu care conviețuiesc de 34 de ani este fiul meu. El a fost mereu ,de la naștere ,un caz grav ,irecuperabil și a rămas până în prezent la stadiul psihic și emoțional al unui copil de 3 ani. Pe parcursul anilor a produs multe pagube ,în sensul că a distrus multe lucruri mai mult sau mai puțin costisitoare. Cu toate acestea ,nu am fost în stare niciodată să-l instituționalizez , cunoscând foarte bine condițiile inumane din astfel de centre în România . Nu știu acum dacă aș fi făcut-o , dacă aș mai fi dus vreodată o viață liniștită stiindu-l acolo ,cert este că oricum ,de liniște nu am avut parte , iar acum , după ce odată cu vârsta ,a început să devină agresiv fără motiv , când , tocând o ceapă la masă și fără să îl observ , își înfige mâna în urechea mea și trage cât poate , până la sânge ,nu știu ce aș putea face...ce se va alege de el când eu nu voi mai fi...


unika01 a scris:

Un bolnav psihic distruge psihic familia in care locuieste. Daca dv, considerati ca psihiatria e vrajitorie, conditiile din spitale jalnice, legislatia pulbere, etc, nu va contrazic. Intreb doar: este uman ca in numele moralei, umanitatii, religiei, iubirii, datoriei, etc, sa provocam caderea in dezechilibru a celor sanatosi? Locuiesc cu un bolnav psihic. Oamenii ma ocolesc, nu pot profesa, nu mai am idealuri, nu pot citi, nu am liniste, nu am refugiu, imi vine sa las tot si sa fug, sa-mi schimb identitatea, pentru ca bolnavul psihic sa nu ma mai poata gasi, sa nu-l mai aduca la mine. Ma pierd, cad. Am trecut de faza ori eu ori el, pentru ca nu vreau sa ajung in penitenciar. Imi doresc moartea. Vorbesc ca un bolnav psihic, nu-i asa, domnilor umanisti? Asa e, numai ca viata mea a fost frumoasa si implinita. Radeam, traiam, cream, visam, iubeam. Pana ce a aparut in casa mea bolnavul. Voi plati poate cu viata compasiunea, intelegerea, credinta, speranta, umanismul.
Doamna draga, cantariti bine cat si pana unde puteti duce si alegeti o viata sanatoasa.

Am urmarit toate discutiile referitoare la sora dvs si la restul persoanelor care traiesc cu astfel de oameni bolnavi.
Si mama mea este diagnosticata de peste 8 ani cu schizofrenie paranoida...e ceva atat de cumplit in cat am ajuns sa nu mai dorm noptile si sa caut astfel de discutii, doar ca sa mai aflu o idee cat de mica sa ii pot veni mamei in ajutor. Am ajuns sa fiu disperata doar de gandul si ideea ca poate nu o voi mai avea niciodata lucida.
Boala ei s-a agravat f mult in ultimul an din aceeasi cauza, nu puteam sa o internam si de fiecare data cand ea era violenta si chiar o lovea pe mama ei (bunica mea) cu care locuia se suna la 112 si venea ambulanta si politia, insa niciodata nu faceau absolut nimic. Daca aveti astfel de bolnavi cred ca stiti cat sunt de manipulatori si daca nu le-ai sti povestile i-ai crede. Asa se intampla si in cazul nostru. Venea ambulanta, ii lua tensiunea, statea 2 minute si dupa spunea ca este bine si ca nu intelege de ce au venit. Asta s-a intamplat de n ori. Sora mea care avea 10 anisori ajungea sa sune la 112 in miez de noapte 1-2 ori pe saptamana si stia ca trebuie sa solicite si ambulata si politia pe motiv ca mama nu coopera si nu accepta boala si tratamentul. Desi cand veneau sora mea, micuta fiind si in stare de soc pentru ca vedea episoade in care mama ei isi lovea bunica faceau aceleasi lucruri, luau tensiunea mamei si spuneau ca e bine. Intr-un final, tatal nostru care este divortat de mama a reusit sa o ia in custodia lui pe sora mea mai mica care era intr-un mare pericol. Dar chiar si acum procesul nu este definitv, desi el o data la 3 luni vine in tara pt un nou termen. Este pus la niste cheltuieli inutile. Precizez ca el dispune de toate conditiile necesare sa o creasca pe sora mea decent si civilizat.
Mama mea pana acum un an era cat de ok, facea crize cam o data la cateva luni dar avea si momente in care era lucida si puteai purta conversatii cu ea, insa in ultimul timp nu te mai poti intelge cu ea sub nicio forma.
Ca sa o internam eram nevoiti sa o legam. De nenumarate ori s-a repetat acest episod cand eu, cu tata, fratele si bunica o legam in timp ce plangeam cu totii iar ea ajungea sa faca spume la gura si sa o ducem la spital unde, doctorii nu iti raspund la intrebarile pe care le ai, nu coopereaza cu noi, sunt efectiv inumani, nu stiu si nu vor sub nicio forma sa empatizeze.
Acum cateva luni bunica efectiv simtea ca nu mai poate in asa conditii si mereu fiind acuzata de mama ba ca i-a furat geanta, ba ca i-a luat un prosop, ea mereu nu isi gasea lucruri si mereu era vinovata bunica. Ba chiar facea tot felul de poze la niste obiecte inutile si mergea sa o reclame la politie (gen mi-a spart ligheanul, mi-a stricat incarcatorul etc) . Bunica, neajutorata de acest sistem care din pacate mai mult incurca decat sa vina in favoarea bolnavilor, si dupa nenumarate ori internata cu forta de catre noi, pt ca nimeni nu ar vrea sa ia parte la astfel de episoade a decis sa faca apel la procuratura cum ca este un pericol pt societate, cat si pt ea isusi pt ca mai nou demonta masca de la prize si umbla la fire, desi nu are vreo cunostinta in domeniu. Ba mai mult se incuia in 2 camere unde ea statea si bunica nu putea sa intre, a batut chiar si cuie in rama de la geamuri pt ca mereu avea impresia ca ii intra cinvea acolo. A pus lacate cu lanturi la usile de la sifoniere, la dulapuri, peste tot. Cum spuneam bunica a facut acest apel pe motiv ca este un pericol pt societate mai mult ca sa o putem interna undeva pt ca vrem sa o ajutam si are asa mare nevoie de tratament incat suntem cu totii disperati acum. Intr-un final a venit si decizia procurorului, in baza art 110 din codul penal poate fi internata nonvoluntar pt tratament de lunga durata. Acum o saptamana politia a lua-o si a dus-o la spitalul judetean, unde dupa o saptamana au anuntat ca o transfera la Spitalul de Psihiatrie si Pentru Masuri de Siguranta Pauldureni-Grajduri.
Acolo, din cate am tot cautat si investigat st tinuti pacientii care au savarsit omoruri si alte infractiuni in lipsa discernamantului...mama mea nu a comis niciodata astfel de infractiuni, si ma gandesc cu groaza cum va fi acolo, cum o sa traiesc stiind ca mama mea este singura intr-un astfel de loc. Sunt disperata, gandurile nu mai imi dau pace. Ma gandesc cum era ea acum cativa ani, profesoara sau cand lucra la primaria din comuna, unde avea o functie f respectata si dintr-o data viata ei ia sfarsit la doar 48 ani. Nu vreau asta, vreau sa o salvez insa nu stiu efectiv cum. A muncit de la 19 ani si a platit contributiile la sanatate atatia ani, cat a putut saraca ca la un moment dat si-a pierdut si locul de munca, insa sistemul corupt si la pamant mai face o noua victima.
Ideea este ca stiu si faptul ca ea acasa daca va veni mai rau va face, tratamentul nu o sa il ia, sora mea de 10 ani se punea in genunchi plangand si o implora spunandu-i ca isi doreste o mama calma si sanatoasa. Sansele ca ea sa le ia cand atatia ani le-a neglijat sunt minime. Iar daca acasa s-ar intoarce ar rade in continuare lumea de ea, ea dadea de pomana orice, si hainele de pe ea, se lasa fara niciun ban ca sa duca la biserici tot felul de lucruri si dupa se plangea de bani sau ii fura bunicii.
Nu stiu ce se va intampla, insa gandul ca ea nu va mai fi lucida ma termina, mai ales ca nici nu a apucat sa isi cunoasca nepotelul care face in cateva zile 6 luni.
La fel si gandul ca acestea ar fi singurele solutii optime ma termina. Sau gandul ca aceasta boala se tine sub control atata timp cat tratamentul este administrat.
Multa putere va doresc tuturor care va confruntati cu astfel de probleme pt ca stiu cum este, iar viata este al naibii de crunta si de nedreapta! Sanatate multa!