avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 844 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Sora bolnava psihic grav- gasirea unei solutii pentru ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Sora bolnava psihic grav- gasirea unei solutii pentru internarea intr-o clinica de specialitate pe termen mai mare de o luna de zile

Buna seara,
Am o sora(este singura sora,mai mica in varsta de 39 ani) care s-a imbolnavit psihic din anul 2000.A inceput cu o criza ,o depresie de moment,care in timp s-a agravat,au fost crize de comportament din ce in ce mai dese,pana in prezent ,cand in ultimii 2 ani(intre 2011-2014) este internata sub supraveghere c-am la doua luni la Spitalul Obregia din Bucuresti.
I s-au pus diferite diagnostice de cel putin 30 medici care au consultat-o in toti acesti ani:schizofrenie,tulburare bipolara bioafectiva,tulburare bipolara cu episoade maniacale etc.Situatia ei actuala este foarte grava;ea nu a acceptat in toti acesti ani faptul ca este atat de bolnava,si cand iese din spital,isi ia cateva zile tratamentul iar apoi nu il mai ia deloc,spunand ca medicamentele o molesesc,ii dau somnolenta si ea nu este bolnava ca sa le ia.Si ,deaici de fiecare data incepe cosmarul:incep crizele ei(nu mai ne accepta pe noi cei din familie,se incuie in casa,sau pleaca deacasa fara sa stim de ea,isi arunca toate lucrurile care spune ca sunt de la noi,hainele,mancarea,obiectele din casa,asternuturile,le arunca la pubela de gunoi sau le da celor de pe strada,apoi consuma cafea multa,merge prin comuna unde locuim si cere de pomana mancare,bani,pleaca deacasa si vine cu diversi barbati de pe strada si face sex fara rusine,ne vorbeste urat noua familiei,ne cere bani zi de zi sa-si cumpere tigari si mancare,ne blesteama ,ne injura,pe mama o agreseaza si ii ia pensia cu forta etc.).
Precizez ca santem numai noi doua surori,nu mai avem decat pe mama care are varsta de 70 ani.Eu sunt casatorita si am un fiu de 20 ani si locuiesc la o casa distanta de sora mea bolnava.
Pana sa se imbolnaveasca ,sora mea a ramas in casa parinteasca unde locuieste si in prezent.Mama a fost despartita de tatal meu si ea lucuieste intr-un apartament in apropiere de comuna noastra.
In anii trecuti,cand sora mea nu era atat de grav bolnava,mai locuia cu mama mea in ap.acesteia.Dar,in ultimii doi ani,mamei mele ii este f.frica de aceasta si locuieste singura in casa parinteasca.Chiar daca insistam sa locuiasca la mine sau la bloc la mama,oricum nu vrea sub nici o forma;sta o zi sau doua cand se externeaza din spital iar apoi pleaca la casa ei,nu mai asculta si nu avem cum sa o supraveghem sa-si ia tratamentul.
Necazul cel mare este in seama mea,pentru ca atunci cand face o criza,nu pot sa o internez fara vointa ei;trebuie sa solicit ambulanta care nu o poate duce la spital decat asistata de Politie.Si este o intreaga nebunie:sora mea se incuie in casa,politia nu are voie sa intre fortat sa o ia sa o urce in ambulanta,sau sora mea fuge deacasa pana eu am chemat ambulanta si tot asa.
Am incercat sa o luam pe sus,noi familia,sa o ducem la spital dar a sunat la 112 si n-i s-au intocmit dosare de cercetare tuturor membrilor din familie ca nu aveam voie sa o fortam sa mearga la spital.
Ea chiar daca este atat de bolnava,nu este declarata juridic ca nu are discernamant.Si din aceasta cauza nici spitalul nu o poate retine pentru tratament,mai mult de o luna de zile.
In acest moment este internata iar in spital si nu stiu cum sa mai fac sa o ajut.
M-am interesat,am discutat cu medici si avocati;ne sugereaza toti sa deschidem actiune in instanta,sa o punem sub interdictie ,iar eu sau mama sa-i fim totore.
Problema este grava ca acest proces dureaza c-am doi ani,iar starea ei este din ce in ce mai grava.Are nevoie de tratament acum,de terapie pe termen mai lung.Ar fi indicat ,ca,atunci cand se externeaza din spitalul de urgenta sa o putem interna intr-o clinica care sa-i dea tratamentul in continuare,sa fie supravegheata de oameni de specialitate;cand iese din dpitalul de urgenta are momente de luciditate,este mai linistita,doarme,nu mai face rele.
Va rog foarte mult sa-mi dati un sfat cum sa procedez,unde sa ma adresez ca acest proces sa fie mai scurt sa o pot ajuta in timp,acum cand are nevoie.
La spitalul de urgenta sunt fisele cu observatiile si diagnosticile ei din anul 2000,are un dosar foarte mare,nu stiu daca o pot ajuta in sustinerea spuselor mele.
Va rog sa ma ajutati cu un sfat,nu stiu ce mai este de facut in situatia aceasta?
Obtinuse si un ajutor pentru medicamente,un fel de pensie dar in crizele ei s-a dus si la contestat spunand ca nu este bolnava.
In prezent nu stiu daca mai primeste ceva ,dar stiu ca nu are bani de mancare si de fiecare data asa incepe criza ei:vine la mine sau la mama si ne cere bani zi de zi,nu vrea nici mancare,nici un alt ajutor.Apoi ajunge de fura din geanta mamei sau o agreseaza pana ii da pensia.
Va rog tare mult sa ma ajutati,nu stiu ce este de facut in continuare pentru ea.
Multumesc anticipat
Mii de multumiri pentru interesul dvoastra.si astept in continuarea parerea tuturor celor care ma pot ajuta cu sfaturi.Nu stiu cum sa procedez,am ramas singura din familie care trebuie sa decid soarta ei,viitorul imediat.
Astazi se implinesc trei saptamani de cand este internata in spitalul de urgenta de psihiatrie,sub supraveghere.Mi-este groaza cand merg la ea(la 3 zile),nu stiu ce va mai fi,in ce stare o regasesc.De fiecare data sper ca va fi bine,intru la ea in camere sa o schimb de haine,sa-i ridic moralul(daca am cu cine sa vorbesc),sa-i duc ceva bun,sa vad daca este coerenta si daca sunt semne ca-si revine din criza.Aproape la fiecare vizita,imi refuza hainele ,mancarea,nu vrea sa primeasca decat tigarile.Ii las cate 6 pachete de tigari pentru 3 zile,dupa care trebuie sa ma duc urgent ca altfel ma suna de la spital ca nu are tigari.
Daca las alimentele si hainele la asistente,ori nu le mai gasesc,ori daca le-a primit sora mea le arunca pe geam.Am gasito in rezerva uda la picioare,murdara,poate nemancata,mizerie la baia din camera,dar cum sa fac? Daca am platit sa-i faca curat,sa aiba mai multa grija,uneori este in zadar pentru ca ea nu le lasa sa-i faca ordine,nu se poate intelege cu ea,este agresiva,poate infirmierelor le este frica de ea.Nu stiu ce sa cred.Acum Duminica am fost la ea si am gasit-o dormind;am lasat schimburi si tot la ea in rezerva.
Numai tigarile,6 pachete le-am dat asistentei de serviciu sa i le dea cand va cere,sa nu o mai suparam.Si ieri,Luni,dupa o zi m-au sunat iar de la spital sa-i aduc tigari ca le-a terminat pe toate 6 pachete.Nu mai fac fata nici eu;sunt chetuieli mari mereu,nu am nici un alt sprijin (mama are pensia de 700 Ron,are 70 ani si abia mai merge,este si ea bolnava) si cu sora mea nu pot sa ma inteleg nici cand are momente de luciditate.Cere mereu ca un copil tigari,bani sa-si cumpere ce vrea ea de mancare,oricati bani i-as da oricum adoua zi nu mai are .Nu intelege ca nu avem cum sa-i dam asa mereu;cand vine acasa v-am spus nu accepta nici de la mine nici de la mama mancare sau altceva decat bani.
Ea nu era asa in urma cu cativa ani;dupa ce se externa din spital,avea discernamant si mai lucra cate doua-trei luni pe undeva,nu aveam eu grijile ei materiale,era lucida.
Acum de vre-o doi ani,si-a vandut aproape toate lucrurile din casa,si-a amanetat aurul ei de la familie (cercei,inele,lantsoare),a pierdut tot,nu are nici macar linguri in casa,le-a aruncat pe unele.
Am vrut sa o iau in casa mea sa am grija ei,sa stea permanent cu mine,dar nu vrea sa stea si oricum este imposibil.Orice fac,ea cere bani zi de zi,nu pot sa o contrazic in orice spune chiar daca nu este bine .Si oricat am ajutat-o(in acesti ani de fiecare data cand a fost internata am fost mereu la ea si am avut grija),am sperat sa-si revina din aceasta boala,a fost mereu in zadar.Peste tot povesteste ,la spital,in sat unde locuim ,ca ea nu este bolnava,ci ca eu cu mama o internez la spital ca sa o scoatem ca-i nebuna si sa-i luam casa.
Nici vorba de asa ceva.
De aceea nu vreau sa gresesc in hotararea mea,de aceea am intarziat atatia ani cu punerea sub interdictie,pentru ca am sperat ca isi va reveni,si o voi avea iar langa mine sa ma sprijine cand am si eu nevoie.Nu am crezut in prognozele medicilor cand imi spuneau ca va fi din ce in ce mai rau.
Acum ce sa ma fac cu ea? Nu mai are luciditate mai deloc,cand ma vede ma blesteama,apoi plange ca-i pare rau,imi accepta uneori ce-i dau apoi le arunca!
Este foarte grea decizia mea,pentru ca nu stiu cum va evolua boala ei.

1 din 2 utilizatori consideră
acest răspuns util
Euroinvest a scris:
Nu am crezut in prognozele medicilor cand imi spuneau ca va fi din ce in ce mai rau.
Acum ce sa ma fac cu ea? Nu mai are luciditate mai deloc,cand ma vede ma blesteama,apoi plange ca-i pare rau,imi accepta uneori ce-i dau apoi le arunca!
Este foarte grea decizia mea,pentru ca nu stiu cum va evolua boala ei.


Prognozele psihiatrilor se bazeaza pe statistica si pe faptul ca se cunosc efectele antipsihoticelor si faptul ca dupa cativa ani de "tratament" cu antipsihotice chiar si cel mai normal si mai puternic psihic se transforma intr-o marmelada tulbure.
Trebuie sa va scriu ca in majoritatea tarilor civilizate nu mai exista spitalizare pe termen lung pentru asa numitii bolnavi psihici iar in Italia ca urmare a Legii nr. 180/1978 "Legea Basaglia" ultimul spital psihiatric a fost inchis prin 1998. Persoanele care au nevoie de ajutor, asa zisii "bolnavi psihici", nu mai sunt izolati de societate in ospicii ci sunt integrati in societate si sustinuti in comunitate.
Din pacate, Romania se afla din acest unghi de vedere cu vreo 70 de ani in urma, pe la mijlocul secolului 20 (anii '40-'50) asa ca nu puteti spera ca veti putea gasi sprijin in alta parte decat in d-voastra.
Dupa ceea ce ati scris, mie mi se pare cat se poate de clar ca nu va puteti descurca singura si de vreme ce nici nu aveti cui cere ajutor sunteti nevoita sa cereti punerea sub interdictie si internarea pe termen lung.
Poate ca par cinic insa nu vad vreo alta iesire pentru d-voastra in Romania, tara in care se vorbeste inca despre "expertiza pshihiatrica" ca si cand psihiatria ar fi niscaiva stiinta, nu doar o forma de vrajitorie primitiva mascata in medicina :angry:
Ultima modificare: Marți, 4 Februarie 2014
Adalbert Gabriel Gazdovici, Avocat
Mi-am tot amanat decizia de a o pune pe sora mea sub interdictie (chiar daca au fost episoade din ce in ce mai grave si mai dese) si pentru faptul ca nu prea aveam incredere in tratamentele acestea,simteam ca o drogheaza pe termenul spitalizarii.Apoi mi-este groaza de procedurile lor in cazul in care nu asculta sa ia tratamentul,sau deranjeaza (o lega de pat,o fortau sa ia tratamentul,o injectau fortat....GROAZNIC).Imaginati-va ca intamplator am putut sa o vad in acele situatii de multe ori in acesti 13 ani de cand este bolnava si am crezut ca si eu voi innebuni de durere!
Mama nu a mai suportat sa mai mearga la spital in ultimul an aproape deloc,m-a rugat mereu sa nu o mai internez nici cand este in criza.Dar este foarte usor sa spui ca nu o mai internez si gata; s-a ajuns foarte departe si si-a facut prea mult rau singura,asa incat sa o pot lasa asa fara tratament ,fara spital.
Am crezut ca ,fiind intr-o comuna,ne stim vecinii unul cu altul si nu profitam de cineva bolnav.
Dar ,ea in nebunia ,spunea mereu ca este o femeie singura si are nevoie de un barbat langa ea,si a invitat acasa diverse persoane care i-au dat alcool si au profitat de ea,au violato si au batuto,am gasito desfigurata si nici sa vorbeasca nu mai putea.
Ce sa mai facem in acea situatie? Sa mergem la politie si sa gasim vinovatii sau sa mergem urgent cu ea la psihiatrie sa -i dam ajutor?
Cand si-a revenit putin,cum sa mai fac? Sa reclam ce s-a intamplat sau sa am grija sa nu-si mai aminteasca acea nenorocire ca sa nu intre iar intr-o noua criza?
Credeti-ma ca nu stiu cum sa fac,cum este mai sigur pentru ea?
Daca m-ar intelege putin si ar mai fi lucida,nu as lasa-o niciodata intr-un spital pe termen lung;as ingrijio,ar locui cu noi,eu am numai un baiat mare.Stiu si inteleg cum este intr-un spital de psihiatrie,am vazut multe lucruri ingrozitoare,acum mi-ati amintit din nou si dvoastra.si nu as vrea asa ceva pentru sora mea.
Ma pun in locul ei si ma gandesc ce ar fi facut ea pentru mine?
Ea era o persoana foarte generoasa,miloasa,nu ar fi permis niciodata sa trec prin ceva traumatizant.Deaceea mie imi este atat de greu sa iau o decizie.
Dar daca nu o pun sub interdictie,nu stiu cum ma mai descurc cu ea,nu stiu ce ma mai asteapta.
Eu am o afacere familiala la care ma ajuta sotul si baiatul.Din ea traim toti.
Am omis sa va spun ca in crizele ei sora mea gaseste diferite motive sa faca rau,daca nu-i dau banii pe care mi-i cere sau daca o contrazic si ma reclama cand la OPC,cand la Fisc ,cand la Politie,cand la vecinii care o mai asculta.
De fiecare data intru in dosare de cercetare si in multe situatii neplacute care dureaza,in care pierd timp si dau explicatii pana se lamuresc ca reclamanta este bolnava.Oricum de atatia ani ,deja stiu toate autoritatile despre boala ei dar pentru ca nu are interdictie sunt obligati sa -i ia in seama sesizarile.
Va rog ,daca aveti timp si rabdare,sa mai scrieti parerile dvoastra.ce ar trebui sa fac; situatia este cat se poate de reala,incerc sa va povestesc exact ce traim cu sora mea.
Nu vreau sa gresesc in decizia mea si oricare va fi aceasta stiu ca nu este deloc usor ce voi trai.

1 din 2 utilizatori consideră
acest răspuns util
Euroinvest a scris:

... pentru faptul ca nu prea aveam incredere in tratamentele acestea,simteam ca o drogheaza pe termenul spitalizarii.Apoi mi-este groaza de procedurile lor in cazul in care nu asculta sa ia tratamentul,sau deranjeaza (o lega de pat,o fortau sa ia tratamentul,o injectau fortat....GROAZNIC).Imaginati-va ca intamplator am putut sa o vad in acele situatii de multe ori in acesti 13 ani de cand este bolnava si am crezut ca si eu voi innebuni de durere!


Unu. Procedura punerii sub interdictie judecatoreasca, desi este conceputa ca o masura de protectie a interzisului nu ca una represiva presupune un fel de confruntare intre cel care cere interdictia si cel care urmeaza sa fie supus interdictiei si daca acesta din urma este constient confruntarea poate ajunge un fel de lupta pe viata si pe moarte. Nimanui nu-i place sa fie transformat dintr-o trasatura de condei din om in jumatate-om si in masura in care intelege ce se intampla oricine, oricat ar fi de psihotic, se revolta si incearca sa lupte.
Doi. Intrucat nu cred ca e bine sa va confruntati in nici un fel cu sora (s-ar putea sa va invidieze pentru ceea ce ea nu va avea probabil niciodata: un sot si un fiu sau pentru 1001 alte lucruri reale sau imaginare legate de viata sau de copilarie) mergeti la parchetul de pe langa judecatoria in circumscriptia careia domiciliati si cereti o audienta la procurorul-sef. Daca aveti norocul sa dati peste un procuror care nu are un cod penal in loc de inima cereti-i sa introduca el cererea de punere sub interdictie judecatoreasca cu motivarea ca d-voastra trebuie sa fiti mereu de partea ei.
Trei. Poate ca va pare un teatru ieftin. Poate ca asa si este insa pentru mine adevarul care face rau, adevarul care ucide nu valoreaza nici cat doua parale calpe.
Patru. Nu stiu prea bine de ce dar cred ca trebuie sa faceti cumva si sa-i castigati increderea celei pe care de fapt o ocrotiti deja de mult timp. Apoi, dupa cei (re)castigati increderea, pas cu pas, puteti incerca sa o faceti sa revina in societate. Nu va fi niciodata persoana medie, omul banal-normal, omul de rand. Dar ar putea sa traiasca in societate, impreuna cu familia d-voastra si cu ciudateniile si vedeniile ei tinute sub un oarecare control.
Cinci. Titanica incercare! Si nimeni nu va poate spune daca aveti macar o sansa, cat de mica, sa reusiti. Trebuie sa aveti incredere in ceea ce va spun amintirile si, poate. ... inima.
Va multumesc din suflet pentru rabdarea dvoasta. si implicarea in povestea pe care o traiesc; deja ma gandesc sa incerc sa o ajut in continuare,sa o tin langa mine si sa mai incerc inca odata,asa, fara a cere interdictie pentru ea.Sa vedem daca si asculta,cand iese din spital.
Dar cand se externeaza nu vrea sa locuiasca nici cu mine,nici cu mama;si asa incep problemele.Isi doreste sa fie independenta,sa-si gaseasca un partener,isi doreste sa fie ca innainte.Nu accepta ca are nevoie de ajutorul nostru,isi doreste sa lucreze din nou.
Voi vedea cum evolueaza ,sa incerc sa-i controlez personal tratamentul(sa fiu sigura ca il ia).
Mii de multumiri

Alte discuții în legătură

Cum poate fi obligat un bolnav psihic sa ia tratamentul antella antella As vrea sa stiu cum se poate ca un bolnav psihic sa fie obligat legal sa-si ia tratamentul cu antipsihotice ? A fost internat la psihiatrie dar nu vrea sa-si ... (vezi toată discuția)
Contractul de munca de asistent personal pentru un bolnav de schizofrenie Euroinvest Euroinvest As dori sa stiu daca mai pot obtine contract de munca ca si insotitor pentru sora mea care este bolnava cronic de schizofrenie,in conditiile in care am ... (vezi toată discuția)
O fata schizofrenica abandonata de parinti marin-florin marin-florin Bunaziua am o intrebare pt un cunascator avem o fata parasita de parinti in momentul de fata sta la cumnatamiu la tara am ajutato sa obtina pensie care e de ... (vezi toată discuția)