infractiuni care nu apar in noul cod penal

Se poate vorbi de dezincriminare, doar in situatia in care fapta prevazuta de legea veche nu se mai regaseste sub nici o forma in legea noua, nu poate fi dezincriminare daca in legea noua nu se mai regaseste norma de incriminare din legea veche dar continutul ei a fost preluat totusi de o alta norma.
Astfel, infracţiunea de vătămare corporală gravă devine infracţiunea de vătămare corporală, sunt păstrate, în esenţă, situaţiile ce erau prevăzute la art. 182 din vechiul C.P..Elementul material al infracţiunii este identic cu cel al infracţiunii de lovire şi alte violenţe, diferenţa constituind-o urmarea imediată, în variantele alternative prevăzute în text.
Cat despre art.250 vechiul C.P. si art.296 N.C.P., alin.2 al art.296 din NCP preia doar alin.2, 3, 4 şi parţial 5 (câtă vreme la art.193 alin.2 din NCP sunt prevăzute consecinţele incluse în prezent în art.181 şi art.182 alin.1 din Codul penal în vigoare) ale art.250 vechiul C.P., ca variantă agravată ale infracţiunii de purtare abuzivă. În cazul producerii celorlalte consecinţele prevăzute în alin.5 ale art.250 din vechea reglementare (în ipoteza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.182 alin.2 din vechiul C.P.), pot fi incidente, după caz, regulile concursului de infracţiuni. Evident este discutabila alegerea legiuitorului, atata timp cat nu este săvârşită nici una dintre faptele care ar justifica incidenţa art.296 din NCP, fapta persoanei aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu care produce consecinţele infracţiunii de vătămare corporală gravă, incriminate în art.182 alin.2, va determina incriminarea faptei exclusiv în acest articol, deşi din punctul de vedere al pericolului social faptele sunt vădit mai grave decât cele avute în vedere de alin.2 al art.296 din NCP.