Mai exista denunt calomnios in Noul Cod penal?

pas 1 depuneti plangere la parchet sau sectia de politie de care apartineti, la care s-au aflat in cercetare cele mai multe plangeri impotriva dvs (mai ales ultima). In plangere insisrati toate plangerile facute de fostul, anexand toate rezolutiile de nup, cereti sa se constante si forma continuata in care a fost savarsita infr de catre fost. Depuneti un exemplar dar mergeti cu 2 ca sa va luati numar pe exemplarul care ramane la dvs.
pas2 rabdare si tutun! contactati saptamanal persoana care se ocupa de dosarul dvs, dupa aprox 2 luni faceti o cerere de comunicare a stadiului cercetarilor.
pas 3 politistul va face o propunere catre procurorul de supraveghere, pe care acesta o va confirma/infirma
pas 4: depinde de solutie, daca se dispune inceperea urmaririi penale impotriva fostului, solicitati prin cerere sa vi se comunice solutia, apoi cumparati-va seminte si tutun si iar asteptati, de data asta savurand insa=D>
pas 5 va puteti constitui parte civila pana cel tarziu la 1ul termen de judecata

Cu rabdarea stau bine, cu scrisul la fel, asadar ne pornim la treaba. Va tin la curent cu evolutia evenimentelor :fight:. Incercam si asa, cu toate ca stiu pozitia politistilor din sectie, care nu mai pot de dragul fostului sot, de ce credeti oare? Poate s-or fi saturat procurorii de 4 ani sa tot rezolve plangeri, dar cine poate stii? Vom trai si vom vedea. Daca nu faci nimic, nu poti astepta sa se intample ceva :).

Va rog sa ma scuzati ca intervin. Si eu trec printr-o situatie asemanatoare. Da intradevar, in vechiul cod penal puteai ca persoana fizica sa te "aperi" ca sa zic asa, de plangeri penale mincinoase pa cand in noul cod penal fapta de plangere sau marturie mincinoasa face referire doar la posibilitatea organului de cercetare penala de a se "apara" de eventuale cercetari inutile. Eu asa am inteles. Sper sa fie fals ceea ce zic. Am gasit undeva referire la acest articol si analizat din punct de vedere juridic:

a) Obiectul juridic generic îl reprezintă – dată fiind situarea infracţiunii în titlul dedicat ocrotirii desfăşurării activităţilor specifice justiţiei[4] – relaţiile sociale referitoare la apărarea, prin mijloace de natură penală, a unei bune administrări a justiţiei, ca activitate fundamentală într-un stat de drept[5]. Într-adevăr, Constituţia României[6], în art. 124–134, acordă o importantă atenţie acestei „puteri în stat” – autoritatea judecătorească. Adăugăm la aceasta, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor[7], dar şi normele jurisprudenţiale, cu caracter obligatoriu, emise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când a analizat, cu diferite ocazii şi din cele mai diverse unghiuri de vedere, complexa problematică a justiţiei, îndeosebi accesul liber la aceasta[8].

b) Obiectul juridic special este reprezentat de totalitatea relaţiilor sociale ce se nasc şi se desfăşoară în legătură cu necesitatea de a nu exista situaţii în care anumite persoane să formuleze acte de sesizare a organelor judiciare cu privire la fapt nereale, precum şi la producerea ori ticluirea unor probe nereale.

c) Obiectul material. Infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare nu are obiect material, asupra căruia să se răsfrângă acţiunile incriminate. Probele nereale, la care se referă textul incriminator, nu pot constitui obiect material al infracţiunii, ci doar, eventual, obiect al măsurii de siguranţă a confiscării speciale, potrivit art. 112 C. pen.