Dupa divort fostul sot a intentat actiune in pretentii impotriva fostei sotii invocand un drept de retentie avand in vedere investitiile efectuate de el in imobilul in care acestia au convietuit in timpul casatoriei.
Intrebarea mea este daca este admisibila o asemenea actiune in conditiile in care inca nu s-a trecut la partajarea bunurilor comune si avand in vedere principiul comunitatii de bunuri... Multumesc..
Bună ziua.
Potrivit jurisprudenței instanțelor naționale:
În ceea ce priveşte dreptul de retenţie, trebuie reţinut că acesta este un mijloc specific de garantare a obligaţiilor constând în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenţia sa până ce debitorul nu-i plăteşte tot ce îi datorează în legătură cu acel bun. Cu titlu de exemplu, se bucură de un drept de retenţie, potrivit legii, vânzătorul asupra bunului vândut până la plata preţului; depozitarul, asupra lucrului depozitat, până la plata cheltuielilor ocazionate de păstrarea lui; precum şi locatarul asupra bunului închiriat, până la plata despăgubirilor ce-i sunt datorate de proprietar potrivit legii.
Dreptul de retenţie nu este un drept real accesoriu, o garanţie reală, cum este gajul sau ipoteca, şi nu conferă retentorului un drept de preferinţă şi nici un drept de urmărire, după cum nu conferă nici dreptul de a folosi lucrul deţinut.
Având în vedere această configuraţie juridică a dreptului de retenţie, condiţia esenţială invocării sale este acea ca datoria pe care deţinătorul bunului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în legătură cu lucrul şi să fie prilejuit de acesta.
Al cui e bunul? Caci mie imi pare ca sotul sustine ca nu-i al lui, altfel nu poate cere retentia unui bun al carui coproprietar este.
Principiul acela este o prezumtie legala si e relativa, adica se poate rasturna.
Nu cred ca se poate pune problema de admisibilitate pe cale de exceptii, ci de admisibilitate pe fond, ceea ce depinde de dovezi si aparari.