Imi cer scuze daca mai exista un topic asemanator insa cautand pe forum nu am gasit subiectul propriu zis. Va rog sa va expuneti opiniile asupra unor probleme ref. la Legea medierii raportata la celelalte dispozitii in vigoare, m-ar interesa sa cunosc in mod special parerea avocatilor dar sigur ca orice alte opinii sunt binevenite.
1. Personal nu m-a interesat aceasta problema si probabil nici nu o sa ma intereseze prea curand, insa cum ramane cu activitatile de mediere ca forma de exercitare a profesiei de avocat? A existat o modificare expresa in acest sens in statutului avocatilor privind obligativitatea promovarii cursurilor de mediere? Si daca nu, putem considera legala acitivitatea de mediator a avocatului in baza propriului sau statut? Pana la o reglementare clara, mi se pare mai normal sa vad legea medierii ca o completare/statutul av. ca e o exceptie, voi ce credeti?
2. Daca exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibila cu orice alta profesie autorizata sau salarizata in tara sau in strainatate atunci cum si-ar putea desfasura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor?
Referitor la avocati imi este destul de clar avand in vedere ca inclusiv anterior acestei legi activitatea de mediere era compatibila.
De notari nu vreau sa vorbesc, au oricum grija sa le fie bine, le invidiez solidaritatea.
3. Cum priviti exercitarea profesiei de mediator de catre orice persoana cu alte studii superioare decat cele juridice?
Personal, mi se pare ca prin obligativitatea promovarii unui examen pentru o activitate oricum specifica, prevazuta de statut pana atunci s-a impus o ingradire NEJUSTIFICATA a activitatilor specifice profesiei de avocat (justificata doar fiscal). Percep medierea mai degraba ca pe o specializare decat ca pe o profesie distincta si consider ca licentiatii de drept ar fi trebuit sa aiba cel putin o reglementare speciala in aceasta lege prin simplificarea conditiilor de promovare . Cunostintele juridice sunt de baza in exercitarea activitatii de mediator, fie si daca privim numai din perspectiva intelegerii necesitatii solutionarii pe cale amiabila a unor presupuse litigii si a importantei acestei alternative. Probabil cei din afara sistemului vor vedea aceasta opinie ca pe o incercare de eliminare a concurentei insa ii asigur ca nici un avocat nu si-ar lasa profesia de baza in vederea exercitatii profesiei de mediator, aceasta fiind cel mult o alternativa neprioritara.
Pana la urma , partile apeleaza la mediere motivati de anumite implicatii juridice, medierea reprezintand o modalitate facultativa de SOLUTIONARE A CONFLICTELOR. Si , ca "sa fac o aroganta" :D nu cred ca rolul mediatorului este doar acela de a privi 2, 3 ore partile dupa care sa redacteze in scris o intelegere, (daca exista una...s-ar putea ca medierea sa esueze si din considerentul neintelegerii consecintelor implicarii intr-un litigiu la fel cum nici procedura concilierii prealabile nu e tratata prea serios,chiar si atunci cand aceasta este obligatorie). Deci activitatea de mediere nu este o activitate de secretariat.
Logic, sa nu cadem in cealalta extrema, nu spun nici ca mediatorul e responsabil cu urmarirea avantajului unei parti, acesta este desigur doar rolul avocatului.
4. Oricum, in Ro - cel putin momentan- medierea nu este prea folosita, desi "se spune" ca medierea nu are dezavantaje. Sa fie oare societatea civila neinformata suficient de existenta/ utilitatea/forta ei?
Ne intrebam daca instanta ramane pana la urma cel mai "solid", "clar" , "serios" mod de a solutiona un conflict, chiar si o eventuala tranzactie intervenita in cadrul acelui proces avand parca o greutate mai mare in mintea justitiabilului desi in fond intelegerea putea fi foarte simplu obtinuta in mediere..Probabil ca da...desi instanta nu este nici cea mai simpla nici cea mai ieftina modalitate. Legea medierii ar trebui sa aiba deci o mai ampla publicitate, dispozitiile acesteia fiind de un interes public real si major, functionalitatea ei rezolvand totodata un aspect deloc de neglijat, problema numarului covarsitor de dosare cu care instanta este investita. Acest efect ar duce mai departe la analiza mai profunda a cauzelor ramase si la o reala eficienta in solutionarea lor justa de catre magistrati. Desigur ca nimic nu scuza o hotarare judecatoreasca netemeinica si nelegala , insa daca acesta este motivul cel mai des invocat atunci sa vedem cum s-ar lucra si fara el.
Cel mai recent răspuns:
Dan Top , Avocat
18:54, 1 Mai 2009