aceste vizite ale copilului la tatal sau ar trebui sa reprezinte, in mod firesc, un prilej de bucurie. Daca lucrurile stau asa cum spuneti, este un lucru grav si cred ca fetita are motive intemeiate sa refuze a mai merge la el.Ca atare, ar fi bine daca intr-adevar, s-ar ajunge din nou in fata judecatorului pt ca fetita sa fie audiata si sa-si expuna punctul de vedere, deoarece nu este obligata, iar tatal trebuie sa intelraga acest lucru.Insa, sfatul meu este sa nu influentati copiulul ci sa lasati la latitudinea lui ce anume isi doreste si care sunt sentimentele fata de tata.In fond, va avea nevoie in viata de ambii parinti pt orice tip de sustinere. Daca relatiile se racesc atat de mult, ar putea fi o cale ireversibila.
Eu ca mama, consider ca trebuie sa fiu suport pentru copil pe toate planurile, asta insemnand ca trebuie sa tin cont de emotiile si sentimentele copilului din acest moment; in situatia data revin cu intrebarea:
Copilul este obligat prin lege ca impotriva vointei lui sa-si viziteze tatal?
Daca in hotarare nu scrie nimic de dreptul de vizite pot sa ma impotrivesc pur si simplu la vizite?
Va multumesc!
Interesant subiectul abordat.Din punctul meu de vedere , relele tratamante aplicate minorului se pot savarsi si prin constrangeri , prin abuzuri psihice , nu neaparat prin acte de violenta.
Daca dvs , ca mama , afirmati ca tatal are un asemenea comportament , dreptului lui de vizita poate fi limitat (in sensul desfasurarii in prezenta anumitor persoane , in anumite intervale de timp bine precizate , fara posibilitatea de a-l lua in vacanta) sau poate fi privat total de exercitarea acestui drept.
Daca , prin prezenta tatalui , si prin conduita acestuia , minorul practic sufera anumite traume , instanta de judecata poate constata ca prezenta tatalui in viata acestuia , nu e una benefica , ci , din contra , e una cauzatoare de suferinta.
Cat despre natura psihologica a subiectului abordat , daca veti considera oportun , puteti solicita ajutorul unui psihoterapeut , care sa identifice cauzele relatiei defectuoase dintre minor si tata , cum resimte el prezenta acestuia ...Si gaseasca , impreuna , o solutie pt a depasi momentele neplacute care s-au intamplat intre acesta si tatal lui .
In acest sens , si tatal poate fi consiliat , indrumat , putandu-si da seama de consecintele actiunilor lui .Din punctul meu de vedere , un copil are nevoie de ambii parinti , insa e esential ca acestia sa cunoasca cum sa-si exercite atributiile de parinte si cum sa fie apropiati , afectiv vorbind , de propriul copil.
Va multumesc enorm pentru intelegere si sfaturi.
Atat consilierea cat si hotararea judecatoreasca sunt procese de durata. Pe termen scurt, va rog puteti sa-mi raspundeti daca:
1. Copilul este obligat prin lege ca impotriva vointei lui sa-si viziteze tatal?
2. Daca in hotarare nu scrie nimic de dreptul de vizite si copilul nu vrea, pot sa ma impotrivesc pur si simplu la vizite?As aprecia foarte mult raspunsuri mai pe intelesul meu adica DA sau NU.