Buna dimineata.
Copilul are 11 ani.
Tatal a avut un comportament neadecvat de-a lungul timpului (mai mult de 4 ani) in sensul in care nu l-a vizitat decat f rar, nu au petrecut timp de caliate in timpul vizitelor, l-a certat consecvent, il agreseaza psihic (cuvinte dure, reprosuri continuu, amenintari, obligat sa faca teme suplimentare sambata seara la ora 2200 - desi copilul are rezultate bune la scoala). Ca urmare copilul nu mai doreste sa-si vada tatal- pur si simplu refuza. Tatal insista si face presiuni psihice incredibile la copil, ii spune ca e obligat de lege sa mearga la el si sa execute fara drept de apel orice-i dicteaza el sa faca, daca nu vrea o sa ajunga in fata judecatorului si va trebui sa dea acolo explicatii, ultima discutie finalizandu-se cu \"daca tu nu vrei sa faci ce spun eu, eu ma voi decadea din drepturile de parinte si vom deveni 2 straini!\" Copilul nu are nimic impotriva sa nu mai aiba \"asa tata\", dar nu trebuie sa va mai spun cat l-a afectat si acesta discutie. (am citit ca oricum nu se poate denunta singur din din drepturie de parinte, dar nu asta e problema...)
In hotararea de divort este un singur paragraf referitor la copil si anume \" dispune incredintarea minorei spre crestere si educare reclamantei\", adica mie.
Desi au fost discutii in timpul procesului cu privire la dreptul de vizitare al tatalui, drept cu care am fost de acord si am agreat ca tatal sa-si viziteze copilul o data la 2 weekenduri si nu mai stiu cat din vacante, aceste lucruri nu sunt mentionate in hotarare. Va rog spuneti-mi in situatia prezentata pot sa-mi impun punctul de vedere: copilul nu este obligat impotriva vointei lui sa-si viziteze tatal? Daca in hotarare nu scrie nimic de dreptul de vizite pot sa ma impotrivesc pur si simplu la vizite sau macar de a-l vizita numai in prezenta mea?
Va rog, nu ma intelegeti gresit -cred ca un copil trebuie sa aiba legaturi cu ambii parinti, dar consider ca in situatia copilului meu, luand in considerare dorinta copilului si comportamentul tatalui cel mai bun lucru este sa stea departe macar o perioada.
Va multumesc mult si astept cat mai repede un raspuns!
problema este ca odata ce eu am venit la Bucuresti pt facultate,tot ce induram eu acum trebuie sa indure sora mea..orasul in care locuiesc ele acum e uitat de lume..exista un centru dar unde nu o primeste decat daca a intentat actiune de divort..si chiar si-asa doar pe o perioada limitata..in plus e un oras mic iar el un psihopat..cand eram mai mica obisnuiam sa fugim la rude ori vecini(care acum ca au devenit prieteni de pahar cu el ne-ntorc spatele- spre pilda de pasti cand mi-am luat o bataie sora cu moartea si politistii l-au intrebat pe vecinul de sub noi daca a auzit cva,acesta, desigur,a spus ca nu) iar serile ma astepta la scoala,sau venea peste oamenii respectivi cu chef de cearta..o lua pe mama de par..in fine..era un cosmar din care nu m-am trezit nici in ziua de azi..este genul de om care dupa ce face un astfel de scandal monstru,dupa ce-si bate nevasta in baie pana umple toate prosoapele de sange in vreme ce copilul asculta la usa si-aude cum tatal ii spune mamei foarte incet sa nu-ndrazneasca sa tipe ca o omoara,a doua zi inca turmentat fiind se ia de copil ca de ce nu-i da sarut-mana...
Subiect : RE :abuz psihic la minor, va rog sa ma ajutati
In primul rand daca sotul dvs nu a solicitat un program de vizitare a minorei , in timp ce procesul de divort era pe rol sau separat , at da , dvs va puteti opune in sensul ca dansul sa nu -si mai viziteze copilul decat in prezenta dvs .
din moment ce copilul v-a fost incredintat dvs spre crestere si educare printr-o hotarare definitiva si irevocabila, nu sunteti obligata sa-i dati copilul in vacante sau wk-uri. dansul tb sa faca sau poate sa faca actiune prin care sa se stabileasca un program de vizitare a minorei .
copilul nu este obligat sa-si viziteze sau sa pastreze legatura cu tatal lui . din punct de vedere juridic .
insa emotional vorbind cred ca ar fii de recomandat saincercati o rezolvare amiabila a cestei probleme , pt ca fata sa nu fie traumatizata .