Dreptul de plangere a persoanei interesate, admisibilitate

Caz ipotetic.

O persoana este suspectata de furt din bunurile victimei 1, presupunandu-se ca a fost ajutata de complicii X si Y. O sa presupunem ca impacarea partilor nu inlatura raspunderea penala si nu e nevoie nici de plangere prealabila neaparat (cum era in vechiul cod penal, puteti inlocui furt cu altceva sau puteti considera ca e unul din cazurile de furt pentru care nu e nevoie de plangere prealabila, cazul este ipotetic).

Aceeasi persoana mai e suspectata de furt din bunurile victimei 2 (fara sa aiba legatura cu furturile din bunurile victimei 1, singura legatura e ca suspectul e acelasi), prespunandu-se ca a fost ajutata de 2 complici, altii decat X si Y din prima situatie.

Victima 1 si 2 fac plangeri penale, ce sunt anexate in acelasi dosar penal (pentru ca suspectul e acelasi).
Procurorul studiaza ambele cazuri ce fac parte din acelasi dosar penal si hotaraste neinceperea urmaririi penale.

Victima 1 face plangere impotriva rezolutiei procurorului si prim procurorul mentine decizia procurorului. Victima 2 nu mai face plangere.
Victima 1 face plangere la judecatorie impotriva celor 2 rezolutii. Victima 2 nu mai face plangere.

In plangere victima 1 mentioneaza ca suspectul a furat si din bunurile victimei 2, face referire si la furtul din bunurile victimei 2 desi nu este persoana interesata de acel furt (conform codului de procedura penala doar persoanele interesate pot face plangere).

Sunt citati la judecatorie si suspectul, si complicii primului furt, si complicii celui de-al doilea furt (desi victima 2 nu a facut plangere la solutia de NUP, insa erau in acelasi dosar).

Este admisibila plangerea impotriva persoanelor care sunt suspectate ca ar fi luat parte la furtul 2? Poate fi judecat suspectul si pentru furtul 2 impreuna cu complicii ce sunt diferiti de complicii de la furtul 1? Ori e posibilia judecarea lui numai in ce priveste furtul 1 din moment ce victima 2 nu a facut plangere impotriva rezolutiei procurorului?