In calitate de sot si tatic pot cere eu expertiza psihologica sotiei mele care dupa fiecare cearta banala il ia pe Alex in varsta de 1 anisor pe 30 Mai si pleaca cu toata casa la tatal ei .Este a treia oara cand pleaca in lipsa mea ,stiu o sa ziceti ca sunt nebun dar sunt topit dupa bebelusul meu care incep sa cred ca nu este copilul meu.Pot cere paternitatea copilului si daca aceasta sotie a mea poate sa locuiasca cu bebelusul la tatal ei acasa care este bolnav de Demenţa Alzheimer .Acum ma gandesc sa nu aiba si sotia mea aceasta boala .Nu vreau sa divortez ,vreau sa o ajut dar compotamentul ei ma face sa renunt
Si cam cum va ganditi sa o ajutati??? Printr-o expertiza psihologica? Ce inseamna "cearta banala"? Nu am mai auzit de "dementa" alzheimer, numai de boala alzhaimer...
Ce va face sa credeti ca alex nu este al d-vs? Intuiesc bine oare, asa incepeti "ajutorarea" sotiei....si cearta banala.....:
Puteti cere expertiza... psihologica; dar ar fi una... psihiatrica, de fapt. Si ar trebui sa o convingeti pe sotie... sau sa convingeti reprezentantii autoritatii tutelare ca sotia e un pericol pt copil si atunci, probabil, se va cere o expertiza... Putin probabil sa reusiti ceva in acest sens... dar daca vreti sa va ”ajutati” sotia... incercati – poate inainteaza ea divortul...
Poate sufera de depresie post-natala, si dv o considerati direct instabila psihic cu ”accese dementiale”... Credeti ca nasterea e usoara, ca nu poate exista o trauma psihica in urma travaliului? O fi ceva firesc sa nasca femeia, dar e la fel de firesc ca unele femei sa sufere dupa nastere si sa nu le mai intereseze decat copilul – cel putin pt un timp - si sa fie mereu irascibile sau foarte sensibile la orice repros sau observatie... Si aici ar trebui sa intervina... puterea de intelegere (?!) a barbatului care a contribuit la conceptie...
Copilul nascut in cadrul casatoriei se prezuma a fi al sotului mamei (e o prezumtie relativa de paternitate , care poate fi rasturnata prin proba contrara ,actiunea in tagada paternitatii putand fi introdusa de catre dvs , in calitate de tata , in termen de 6 luni de la nasterea copilului sau cand tatal a luat cunostinta de faptul nasterii copilului . )
Exista , pt cauze intemeiate , institutia repunderii in termen....
Cu privire la o eventuala boala psihica a sotiei , aceasta poate fi constata printr-o expertiza psihiatrica , care poate conduce chiar la lipsa discernamantului , insa , dupa cum a precizat colega Diana , poate exista o depresie post partum , din cele relatate de dvs , nu pare a fi o mama care-si lezeaza copilul , si nu-si indeplineste corespunzator atributiile de parinte...Cu privire la boala Alzheimer , cred ca nu sufera de aceasta....
Dvs decideti daca veti continua acest mariaj , in conditiile date , sau doriti desfacerea casatoriei prin divort , in acest ultim caz , putand solicita incredintarea minorului dvs , pt a-l creste si educa.
Pana veti lua o decizie radicala , de ce nu solicitati ajutorul unui psihoterapeut ?
Aceste se va pronunta corespunzator asupra starii de sanatate mentala a sotiei dvs , va va indruma ....Succes.;)
Aljeimer e o boala cu o evolutie atat de diferita de la individ la individ, incat e greu de diagnosticat chiar de medici. Nu cred ca putem spune noi in ce masura un om sau altul sufera de ea, mai ales ca nu-i cunoastem pe acesti oameni.
Apoi, aceasta boala incepe cu unele semne de dementa, dementa putand fi o boala in sine sau simptomele alteia (ca, de exemplu, Alzheimer). De aceea, primul diagnostic este, de regula, dementa tip Alzheimer.
Nu stiu cate zeci de ani are sotia dv., insa nu stiu sa va spun un procent de aparitie la oameni tineri. E improbabil din acest punct de vedere, al varstei.
Dar va pot spune din experienta ca nemultumirile si frustrarile unui partener sunt adesea interpretate ca o boala, cel mai adesea reactia fiind: nu stiu ce are, nu e el/ea.
Evident ca in acel moment nu e el sau ea, cu e el sau ea nervos/nervoasa... Si in aceasta stare omul se manifersta diferit fata de starea sa normala de multumire.
Vreti sa va salvati casnicia, atunci ar fi indicat sa nu va ganditi la o prima actiune ofensatoare la adresa sotiei. Caci asta nu va fi un pas acceptat fara jignire de aceasta.
Indicat ar fi un psihoterapeut specializat in cupluri, asa cum a aratat si colega mai sus, la care insa sa mergeti impreuna.
In functie de primele concluzii, decideti mai departe. Sa repari o ruptura intr-un cuplu inseamna in primul rand multa determinare...
In plus, organismul uman se obisnuieste intr-o oarecare masura cu reactiile chimice care-l coplesesc intr-o cearta... cu rutina certei... o sa observati ca majoritatea certelor dintr-un cuplu sunt un cerc vicios cu foarte mici variatiuni de fiecare data, urmand cam aceleasi linii de fiecare data...
Incercati intai sa spargeti cercul vicios al plecarilor ei... Trimiteti-i flori a doua zi dimineata, vedeti ca reactia ar trebui sa se schimbe, caci s-a schimbat un punct din cerc.
Ar fi diverse incercari, dar ele functioneaza sau nu in functie de cuplu, asa incat va recomand un specialist.
Din ceea ce stiu si eu , incidenta acestei boli , la persoane tinere, e redusa , aceasta aparand , cu precadere , la persoane in etate.
E important , existand aceasta boala in familie , ca aceasta persoana sa apeleze la un psihiatru , si la un psihoterapeut , pt a sti cu exactitate daca prezinta simptomele acestei boli....
Chiar avand aceasta boala , gandesc ca exista remedii terapeutice , atat tratamente prescrise de psihiatru , cat si psihoterapia , care poate rezolva anumite cauze ale unei asmenea suferinte.
Dvs , in calitate de sot , ar trebui sa manifestati intelegere fata de sotia dvs , suport , si consiliere , nu blamare, inca de la inceput.
Ganditi-va , dupa cum a mentionat si Liliana , daca sunteti dispus a continua aceasta relatie de cuplu , sau , fara a analiza atent situatia , s-o rupeti definitv .
Solutii exista , e important , insa , judicios , sa le puneti in aplicare ! Succes.;)
avocatnet.ro explicăm legislația
Madrian16