Exceptii si probe dupa interogatoriu

Excepţiile procesuale pot fi invocate de către cei îndreptăţiţi, în condiţii diferite, după cum excepţia este absolută sau relativă.
Astfel, pârâtul poate invoca prin întâmpinare excepţiile procesuale referitoare la cererea de chemare în judecată.
În ipoteza în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de către avocat, precum şi atunci când întâmpinarea nu este obligatorie, el va putea invoca excepţiile procesuale la prima zi de înfăţişare.
Dacă la prima zi de înfăţişare, reclamantul solicită un termen pentru întregirea sau modificarea cererii introductive, pârâtul va arăta prin întâmpinare excepţiile pe care le are faţă de cererea modificată.
În cazul în care pârâtul formulează cerere reconvenţională, reclamantul va putea invoca excepţiile faţă de această cerere prin întâmpinare.
Reclamantul nu poate invoca excepţia de necompetenţă teritorială relativă şi, faţă de interdicţia cuprinsă în adagiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” , nici excepţiile relative la cererea de chemare în judecată .
Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile menţionate nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică (art.136 C.proc.civ.). Ca atare, neinvocarea excepţiilor relative în termenele precizate anterior atrage decăderea părţii interesate din dreptul de a le invoca ulterior, însă excepţiile absolute pot fi opuse în orice stare a pricinii.
Neregularităţile săvârşite pe parcursul judecăţii pot fi invocate pe cale de
excepţie de către partea interesată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare ce a urmat neregularităţii şi înainte de a se pune concluzii în fond, dacă este vorba de o excepţie relativă (art.108 alin.3 C.proc.civ.). Dacă este vorba despre o excepţie absolută, aceasta poate fi ridicată în orice stare a pricinii (art.108 alin.1 şi art.136 C.proc.civ.) .

Potrivit art.112 alin.1 pct.5 C.proc.civ., reclamantul trebuie să arate în cererea de chemare în judecată dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar potrivit art.115 pct.3 C.proc.civ., pârâtul trebuie să arate în întâmpinare dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere.
La prima zi de înfăţişare , instanţa poate acorda reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea acţiunii, precum şi pentru a propune noi dovezi, în care caz instanţa dispune amânarea cauzei şi comunicarea cererii de întregire sau modificare pârâtului în vederea întocmirii întâmpinării (art.132 C.proc.civ.), în care va arăta dovezile cu care se apără faţă de noile pretenţii ale reclamantului.
Potrivit art.138 C.proc.civ., probele care nu au fost propuse în condiţiile prevăzute de art.112, 115 şi 132 C.proc.civ., nu mai pot fi invocate în tot cursul instanţei respective. Sancţiunea care intervine în caz de nesocotire a acestor dispoziţii este decăderea părţilor din dreptul de a propune probele cu care doresc să-şi dovedească pretenţiile şi apărările. Însă, instanţa nu poate refuza administrarea unei dovezi, propusă tardiv, dacă partea adversă nu a invocat sancţiunea decăderii .
De la regula prevăzută în art.138 C.proc.civ., există trei excepţii în care nu va opera sancţiunea decăderii, deşi probele nu au fost propuse în condiţiile cerute de lege. Astfel:
- când nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;
- când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii;
- când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat .

Va multumsc pentru raspunsul dvs. bine fundamentat.