Audiere minor

@Laura - aveti avocat? discutati cu avocatul si cu fata despre ce se va intampla in cadrul audierii si despre ce urmari are declaratia ei.
Copiii se simt mai linistiti atunci cand stiu ce se va intampla si ce efect are in realitate ceea ce spun/fac ei.
Ea trebuie sa inteleaga ca se va lua decizia care este cea mai potrivita pentru ea si ca nu va produce nici un prejudiciu nimanui (asta e o mare povara pe umerii copiilor in astfel de cazuri, caci raman cu impresia ca din cauza a ceva ce au spus ei mama sau tata au de suferit sau sunt ddezamagiti).

Altfel, pentru stingerea conflictului propuneti-i tatalui un program mai rar la inceput la care sa fiti prezenta si dvs si pe masura ce faceti tranzitia sa se vada doar ei doi si cat de des vor. Dupa 1-2 weekenduri in care sunteti si dvs prezenta ar trebui sa se descurce si singura.
Pana la urma ea are 10 ani (adica e destul de mare cat sa poata sa-si comunice nevoile) si cand ati dus-o la scoala n-ati stat cu ea in clasa in primele zile, desi nu isi cunostea invatatoarea.

Tocmai pentru ca am vrut sa fac sa existe o legatura cu tatal ei, pentru ca are un tata, am propus un program , la inceput , in prezenta mea. Fata nici nu vrea sa auda sa mearga singura.
Numai ca tatal vrea de 3 ori /sapt, iar eu nu am cum sa fac fata unui astfel de program, pentru ca muncesc, cineva trebuie sa intretina copila.In plus, eu nu vreau sa ma vad toata ziua cu fostul sot, care ma jigneste, incepe discutii nepotrivite de fata cu fetita, pe un ton rastit... Fata mea nu e invatata cu astfel de comportamente...
Nu e vorba ca fata nu se descurca si singura....sunt sigura ca se descurca, dar nu vrea sa se duca... nu se simte bine cu tatal ei...
Nu e acelasi lucru cu primele zile de scoala...invatatoarea era blanda, stia cum sa ia copiii, erau colegii ei care erau in aceeasi situatie...Cu tatal ei abia comunica si când sunt eu de fata... el nu stie ce sa intrebe sau ce sa-i spuna pentru ca nu o cunoaste, iar ea raspunde scurt, politicos si atat...
I-am spus ca e normal sa-l cunoasca, dar spune ca nu se poate duce cu el, ca e un strain pentru ea... si când va simti ca vrea sa se duca singura, o sa ne spuna... Cat despre ramas este noapte sau vacante...nici nu vrea sa auda si o inteleg... nici eu nu m-as duce la cineva pe care nu-l cunosc sa raman noaptea...
Desi, fata i-a spus direct tatalui ca nu merge singura, tatal ma acuza pe mine ca nu o invat sa vina cu el...
Nu are un program de vizita stabilit anterior si fiind o situatie tensionata, el ameninta cu judecata... desi..sincer nu inteleg ce poate sa obtina...dragostea fetitei nu se obtine in sala de judecata...

Aveti perfecta dreptate, dragostea fetitei nu se obtine in sala de judecata.

Problema este ca dragostea fetitei exista (exista pur si simplu, nu ne iubim parintii pentru ca merita sa fie iubiti, ii iubim si atat) si este in conflict cu starea de tensiune si cu resentimentele, care exista si ele, si ca fata ar trebui sa-si exprime, sa-si inteleaga si sa-si accepte toate sentimentele in loc sa incerce sa le reprime. Ar avea nevoie de consiliere (singura si in relatia cu tatal ei).

Pe de alta parte tatal si fata nu pot invata sa comunice in mod direct daca au in permanenta un intermediar intre ei (adica dvs). Dvs spuneti ca "cu tatal ei abia comunica si cand sunt eu de fata" - ganditi-va ca, in realitate, abia comunica pentru ca sunteti dvs de fata.
Dvs nu v-ati duce cu un strain dar el nu este un strain este tatal ei si faptul ca il tratati ca pe un strain (dvs - ea doar va imita) creaza in ea un conflict imens pe care nu poate sa-l rezolve singura (e ca si cum dvs v-ati trata copilul ca pe un strain pentru ca el nu se intelege cu celalalt copil al dvs - nu-i asa ca e de neconceput, si cu toate astea asta face ea inconstient).

Nu trebuie sa ramana peste noapte cu el, pot sa mearga la masa impreuna, pot sa mearga la o inghetata, poate sa o duca unde are nevoie, puteti sa-i trimiteti la cumparaturi pentru ea cu lista de nevoi, pot sa desfasoare orice activitate intre 30 de minute si 2 ore impreuna ca sa se cunoasca.
Nu merge la el pentru ca nu il cunoaste si nu il cunoaste pentru ca nu merge la el - e un cerc vicios pe care trebuie sa il rupeti pentru ca va doriti ca la maturitate ea sa aibe o relatie normala cu partenerul ei de viata nu una care sa imite relatia pe care o are in prezent cu tatal ei si va doriti ca ea sa-si infrunte obstacolele nu sa se ascunda de ele .

Si fata trebuie sa inteleaga ca indiferent de ce sentimente aveti dvs fata de tatal ei sau de ce sentimente are tatal fata de dvs ea este libera sa va iubeasca pe amandoi, sa se supere pe amandoi, sa vorbeasca cu amandoi.

Inteleg importanta de a cunoaste pe tatal ei, dar daca fetita nu vrea , deocamdata, sa ramana singura cu el, eu pot sa o oblig?
Nu pot... am incercat diverse metode...credeti-ma ca in practica nu e asa usor ca in teorie...

Stiu cat de greu este in practica si stiu ca nu dvs sunteti persoana indicata sa reparati relatia dintre tata si fata.
De aceea spuneam ca are nevoie de consiliere - de o persoana neimplicata in conflict care poate evalua cat mai obiectiv situatia si care poate ajuta fetita sa isi rezolve situatia.
Stiu cat e de greu ca parinte sa iti vezi copilul prins la mijloc si sa nu poti sa-l ajuti.
(stiu si ca este posibil, in functie de caracterul tatalui, ca nici dupa consiliere fata sa nu vrea sa aibe vreo legatura cu el, insa ar trebui sa fie o decizie pe care o ia dupa ce intelege ce simte si de ce simte asa).
Mult succes!