@pakos
Soluţia cu munca prin agent de muncă temporară e interesantă, dar nu e suficient de suplă - e nevoie de autorizaţie şi de alte formalităţi birocratice (v. HG 938/2004 privind condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară).
@AVLIL
Mulţumesc pentru mesaj. Punctele de vedere noi şi diferite sunt binevenite. Totuşi, nu sunt neapărat şi de acord.
Aducerea în discuţie a ideii de literă şi spirit al legii e, fără îndoială, generoasă (şi mie mi s-a părut adesea utilă), însă rămâne mult prea vagă şi interpretabilă. Prefer să o evit în speţă, la fel cum prefer să evit şi apelul la norme generice precum cele din Constituţie. M-aş rezuma la spaţiul mai concret al textelor legale specifice.
Discuţia privind codurile CAEN e secundară. Puteam foarte bine să o omit în mesajul iniţial pentru ca problema să fie mai clară şi să nu ne pierdem în detalii de genul diferenţelor (subtile) între consultanţa de management şi cea juridică (ex. juristul are un rol de jucat în chiar procesul de negociere a unei afaceri, nu e doar un bun găsitor de modele de contracte pe net...).
La o simplă căutare pe Internet după termeni precum "infiintari firme", "consultanta juridica" etc. vom putea găsi o mulţime de
societăţi comerciale care prestează asemenea servicii (v. Rubinian, Consultia...), deşi dacă mă uit pe mfinante.ro pot observa că obiectul lor de activitate e chiar mai depărtat de activitatea juridică decât consultanţa în management. [caut astfel de informaţii pe mfinante.ro nu pentru că saitul ar fi autoritativ în domeniu, ci pentru că extrem de frecvent, firmele cu prezenţă pe Internet ignoră o obligaţie prevăzută clar de Legea 31/1990 - articolul 74 / articolul 270^3 (1), dar acesta e deja un alt fir de discuţie]
În plus, ca să menţionez un domeniu drag mie, chiar activităţi precum cea de "inspector resurse umane" implică lucrul direct cu documente juridice (ex. contracte de muncă, acte adiţionale) fără ca persoanele respective să fie măcar licenţiate în drept, cu atât mai puţin practicante în mod legal ale avocaturii. Dezordinea e şi mai clară când mai adaug şi faptul că la foarte multe firme (dintre cele mărunte, mai ales) această activitate e prestată adesea, fără specializare, de
contabili.
Mai sus am marcat "societăţi comerciale" pentru că, nu-i aşa, formele de exercitare a profesiei de avocat exclud prin definiţie ideea că această profesie ar avea un caracter comercial. Deci, îmi e greu să înţeleg cum de totuşi există societăţi comerciale care prestează servicii de natură juridică. Avem cumva de a face cu o societate comercială cu un obiect de activitate oarecare, contractând o "firmă" de avocatură pentru prestarea serviciilor juridice către clienţi?
Interesantă în acest context mi se pare şi menţiunea avocatului "in house" (barbarismele au fost întotdeauna la modă la noi...). Că tot aţi pomenit de literă şi spirit, mi-e greu să mă abţin să întreb, chiar dacă aici nu socotesc relevant şi util apelul la astfel de idei vagi: nu avem de a face tot cu o înfrângere a
spiritului legii? Nu cumva "in house" e de fapt un salariat deghizat, practicând activităţi care aparţin consilierului juridic, potrivit defectei Legi 514/2003?
În ceea ce priveşte implementarea practică, e doar o chestiune de abilitate în afaceri - nu cred că exemplul dat este singurul model ce poate fi conceput. Cât priveşte "garanţia unui serviciu prestat de un avocat specializat"... probabil nu am cunoscut aceiaşi avocaţi "specializaţi" şi mi-am format o impresie greşită pe nedrept...
Interesant e şi că discuţia tinde să vizeze şi foarte bizarul tărâm al calificării faptelor de comerţ. Am atins această problemă aici:
[ link extern ] /
Ca să conchid, în opinia mea:
- distincţia avocat-consilier juridic este extrem de criticabilă, la acest fapt proasta calitate juridică a textelor Legii 514/2003 şi Legii 51/1995 aducând importante contribuţii;
- aşa-zisele "profesii liberale" cu formele lor paralele (ex. "societate civilă profesională cu răspundere limitată"!?) se desfăşoară după regulile comerţului obişnuit: cerere şi ofertă, clientelă, vad, concurenţă etc. astfel că a crea şi susţine artificial distincţii faţă de restul practicanţilor comerţului, numai de dragul afirmării ostentative a unui închipuit prestigiu al profesiei, mi se pare o idee foarte greşită;
- în ciuda restricţiilor impuse de lege şi opoziţiei uneori vehemente a avocaţilor, societăţile comerciale de consultanţă juridică
există şi, cu puţin efort creativ,
pot exista.