Dreptul de retentie

Decizia nr. 6604 din 25 noiembrie 2004, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Dreptul de retentie, care confera detinatorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, pana cand creditorul lucrului isi executa obligatia de a plati sumele cheltuite cu lucrul, nu este subinteles, ci trebuie constatat de instanta, la cererea partii interesate.

Prin sentinta civila nr.7698, Judecatoria Ploiesti a admis actiunea formulata de reclamanta R.D., in contradictoriu cu paratul D.N., a dispus evacuarea neconditionata a paratului dintr-un imobil proprietatea reclamantei.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, prin sentinta civila nr.538/2003 a Judecatoriei Ploiesti, s-a dispus partajarea bunurilor comune dobandite de parti, iar locuinta a fost atribuita reclamantei. Aceasta a fost obligata sa-i plateasca paratului sulta, in compensare, insa nu a fost stabilit drept de retentie in beneficiul acestuia. Deci, paratul ocupa locuinta fara vreun titlu, iar pentru obtinerea creantei are la indemana procedura executarii silite.

Prin decizia civila nr.764 din 16 martie 2004, Curtea de Apel Ploiesti a respins apelul declarat de parat. S-a retinut ca hotararea de partaj este declarativa de drepturi, constituie titlu executoriu si este susceptibila de a fi pusa in executare. De aceea, persoana careia i s-a atribuit bunul este indreptatita sa obtina predarea efectiva a posesiei lui, iar copartajantul este obligat la predarea bunului chiar daca este titularul dreptului de creanta reprezentand sulta.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul, sustinand ca in mod gresit s-a dispus evacuarea sa din locuinta, cu motivarea ca pentru sulta la plata careia a fost obligata reclamanta poate sa ceara executarea silita. Ca, cea care trebuia sa solicite executarea silita, prin punerea in posesie, era reclamanta, care are obligatia sa-i plateasca sulta, iar pana la plata sultei are un drept de retentie subinteles.

Recursul nu este fondat.

Hotararea de partaj constituie titlu care confera persoanei careia i s-a atribuit imobilul dreptul de a obtine folosinta bunului pe calea actiunii de evacuare.

De aceea, este neintemeiata sustinerea recurentului ca reclamanta putea sa obtina posesia bunului numai pe calea executarii silite.

De asemenea, este neintemeiata sustinerea recurentului ca are un drept de retentie subinteles.

Dreptul de retentie, care confera detinatorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, pana cand creditorul lucrului isi executa obligatia ce o are catre el, platindu-i sumele cheltuite cu lucrul, nu este subinteles. El se constata de instanta, la cererea partii interesate, fiind recunoscut ca o garantie prin plata a creantei si dureaza pana la efectuarea platii.

Or, prin hotararea de partaj, recurentului nu i-a fost recunoscut drept de retentie, iar in prezenta cauzei acesta s-a aparat sustinand ca dreptul de retentie este subinteles, fara sa formuleze cerere pentru constatarea existentei dreptului.

De altfel, la termenul din 25 noiembrie 2004, acesta a recunoscut initial ca a primit creanta integral, sustinand apoi ca i s-a platit cea mai mare parte din sulta, iar cu recipisa nr.357/25.3360102 intimata a facut dovada ca a consemnat, pe seama si la dispozitia recurentului, suma de 30.306.533 de lei.

Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.