Regulamentul 44/2001.
Regulamentul se aplică între toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv Danemarca, care a încheiat în paralel un acord cu Comunitatea Europeană privind Regulamentul nr. 44/2001. Acest acord a intrat în vigoare la 1 iulie 2007.
O hotărâre judecătorească pronunţată într-un stat membru se recunoaşte în celelalte state membre, fără a se recurge la o procedură specială.
O hotărâre judecătorească pronunţată într-un stat membru şi executabilă în respectivul stat membru se execută în alt stat membru în cazul în care, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, se declară executabilă în acel stat membru. Cererea în acest sens se înaintează instanţei sau autorităţii competente menţionate în lista din anexa II. Acţiunea împotriva hotărârii privind încuviinţarea executării se înaintează la instanţa menţionată în lista din anexa III.
Regulamentul stabileşte următoarele reguli:
Hotărârile judecătoreşti pronunţate într-un stat membru şi care sunt executorii în statul respectiv pot fi executate într-un alt stat membru, după declararea acestora ca fiind executorii în celălalt stat (sau înregistrate în Regatul Unit), prin depunerea unei cereri prezentate de orice persoană care are un interes în această problemă;
Cererea este adresată instanţei a cărei competenţă de jurisdicţie teritorială este determinată de domiciliul părţii împotriva căreia se urmăreşte executarea sau de locul de executare;
Declaraţia privind capacitatea executorie a hotărârii trebuie emisă în urma realizării anumitor formalităţi şi trebuie trimisă o notificare celeilalte părţi, care o poate contesta doar în instanţă;
Există posibilitatea de a refuza recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine, dacă recunoaşterea contravine ordinii publice sau este incompatibilă cu o hotărâre anterioară, ori dacă documentul care iniţiază procedura nu a fost notificat la timp sau cealaltă parte nu se prezintă.
[ link extern ]