Dreptul bunicilor de a mentine relatii cu nepotul minor conform legii 272/2004

Buna dimineata,

Problema pe care o voi descrie este un fel de telenovela....si din pacate aceasta este viata noastra !!
In urma cu 2 ani, sotul meu s-a sinucis. Copilul nostru avea 3 anisori cand s-a intamplat tragedia. Socul a fost foarte mare, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa trec peste aceasta tragedie. Am mers la psiholog aproape un an de zile. Copilul a fost marcat de cele intamplate, timp de 9 luni a avut un comportament destul de ciudat, nu se putea exprima ca un adult, dar era vizibil afectat de cele intamplate. Am urmat sfatul psihologului si copilul si-a revenit in timp. Sunt convinsa ca voi mai avea probleme cand o sa vina varsta adolescentei, dar mai este timp pana atunci, iar in perioada aceea intentionez sa-l monitorizez si sa-i fac evaluari psihologice.
Problemele pe care le avem in prezent se datoreaza parintilor sotului meu. Nu aveam relatii apropiate cu acestia nici cand traia sotul meu, iar dupa moartea sotului, lucrurile au stat din rau in mai rau. Vreau sa mentionez faptul ca sotul meu era cadru militar. S-a sinucis de ziua mamei lui de nastere. Nu cred ca a fost o coincidenta, ci o razbunare. Intotdeauna aveam discutii fara vreun motiv serios si sotul meu incepea sa faca scandal de fiecare data cand venea de la parintii lui. Am simtit ca se intampla ceva si mi-a atras atentia ca de fiecare data venea nervos de la familia lui si i-am explicat ca scandalurile nu ne fac bine, nici mie, nici copilului si ca nu putem sa traim in astfel de tensiuni. Vazand ca nu reusea sa mai poarte discutii civilizate cu mine, i-am spus ca m-am gandit sa apelez la un psiholog. A acceptat, m-a rugat sa o chem pe doamna psiholog acasa(probabil se gandea sa nu cumva sa se afle la el la serviciu) si am facut o singura sedinta, apoi mi-a spus ca el nu mai are nevoie de consiliere si daca vreau sa o chem pe doamna psiholog pentru mine. I-am explicat ca nu am de ce sa o chem pentru mine, fiindca el este cel care mereu este nervos si are ceva de comentat.Aceasta vizita a psihologului a avut loc cu sase luni inainte sa se intample tragedia.Iar cu o luna inainte de decesul sau, nu le mai raspundea parintilor la telefon, lucru despre care nu stiam si pe care l-am aflat ulterior, de la tatal lui, dupa moartea sotului meu. Nu vreti sa stiti ce a urmat, cat circ au putut sa faca. De neimaginat. I-am primit de cateva ori la domiciliul parintilor mei, ca sa-si vada nepotul, dar de fiecare data faceau scandal si tata le-a spus ca nu-i mai primim, deoarece avem nevoie de liniste, nu de tensiuni, iar ei nu sunt capabili sa poarte o discutie civilizata.Iar copilul are nevoie de un mediu linistit si placut, nu de scandaluri. Nu va spun cate barfe am auzit la adresa noastra, dar nu ne-am mirat, deoarece auzeam foarte multe inclusiv cand traia sotul meu si auzeam barfe inclusiv la adresa copilului nostru.
Parintii sotului meu au insistat sa-l ia pe sotul meu in casa lor si priveghiul sa aiba loc acolo. La sfatul si indrumarea mai multor persoane, am decis sa le facem pe plac, ca sa se mai linisteasca, desi a fost exact opusul, au facut un circ de nedescris. La 2 luni dupa moartea sotului, am primit o adresa de la un cabinet de avocatura, in care solicitau un program pentru copil, inclusiv sa-l ia acasa la ei in weekend si o saptamana sau doua in timpul vacantelor, fara sa se gandeasca la faptul ca minorul avea o varsta frageda si nu ar fi stat fara mama sa si nici mama nu ar fi stat fara copilas. Vreau sa mentionez faptul ca de la nasterea copilului si pana la moartea sotului meu, parintii sotului veneau in vizita la copil foarte rar, cam o data la doua luni(in conditiile in care locuiam pe aceeasi strada, nu in orase diferite !!!). Imi amintesc ca de multe ori sotul meu o suna pe mama lui si o ruga sa vina sa-si vada nepotul, dar doamna venea cand considera, nu cand era invitata. La cabinetul de avocatura am stabilit un program, intalniri de doua ori pe luna, a cate doua ore. Au refuzat sa vina la domiciliul nostru, noi am refuzat sa mergem la domiciliul lor, deci intalnirile aveau loc in parc( daca ne permitea vremea) sau intr-un spatiu inchis, dedicat copiilor- un spatiu de joaca. In acesti doi ani de intalniri, de cele mai multe ori ne sunau cu o ora inainte de intalnire, sa ne anunte ca au treaba si sa mutam intalnirea in alta zi si la alta ora.Eram naivi si acceptam. O data am avut si noi probleme, copilul nu vroia sa plece din casa si plangea ingrozitor, i-am sunat sa le spun si au facut un scandal de nedescris. La urmatoarele intalniri, le-a comunicat tatal meu ca nu mai acceptam modificari de program si daca vor sa vina, noi ne prezentam in zilele si la orele stabilite. O perioada a decurs totul normal, veneau la intalniri, chiar daca nu stateau cu copilul, ci se asezau la o masa si stateau de vorba de parca nu ar fi venit la o intalnire cu nepotul.....adica pareau din ce in ce mai dezinteresati. Recent am avut un program foarte aglomerat, cu inceperea gradinitei, multe de rezolvat, probleme la serviciu, in familie si i-am anuntat ca o sa amanam o perioada intalnirile. Ma astept in orice clipa sa ma actioneze in judecata. Ma intereseaza daca anumite lucruri pot fi folosite ca probe in instanta- telefonul sotului meu in care se vede ca nu le mai raspunde la telefon(inclusiv de ziua lui), desi altor persoane le raspunea, cateva poze facute in timpul intalnirilor noastre in care ei stateau la o masa, consumau ceva de baut, iar nepotul se juca cu alte persoane, nicidecum cu ei, filmulete facute la intalniri in care se vede cat timp petreceau cu nepotul in cele doua ore. Recent am aflat ca sora sotului meu a incasat(ilegal se pare) o suma care s-a acordat pentru decesul sotului si care se cuvenea mie si copilului, iar ea a ridicat acea suma folosindu-se de faptul ca era cadru militar ca sotul meu. Conteaza in instanta ca minorul(dar si eu) a fost privat de anumite drepturi ce i se cuveneau in urma decesului tatalui sau??? Pe ei daca i-ar fi interesat atat de mult copilasul(ca atat le-a mai ramas de la fiul lor) ar fi trebuit sa faca eforturi sa se gandeasca la binele copilului, nu ce sa obtina de pe urma copilului. Din alte sume incasate de mine dupa moartea sotului meu, le-am dat suma de 6.000 ron sa-i foloseasca pentru inmormantare, ulterior aflad ca ei au folosit acei bani pentru a-si plati un credit in avans. Banii i-am dat in prezenta unui martor si desi le-am spus ca am un copil de crescut, ma sunau zilnic sa-mi ceara acei bani.Nu-mi pare rau ca le-am dat, dar nici nu mi se pare normal sa ne dicteze ei viata si sa faca din noi ce vor. De cand am aflat de suma ridicata de ei ilegal, stau si ma gandesc ce exemplu sunt ei pentru copilul meu, nu am incredere si nici curaj sa ma mai intalnesc cu ei, comportamentul lor nefiind normal fata de copil. Ca sa nu mai spun ca recent, dupa intalnirea avuta cu ei, copilul mi-a spus ca sunt dementa si mi-a confirmat ca asa vorbeau bunicii despre mine. Pot fi considerate ca proba in instanta toate aceste lucruri- incasarea de bani in mod ilegal, faptul ca sotul meu s-a sinucis si ca s-a sinucis de ziua mamei sale de nastere, faptul ca am aflat dupa moartea lui ca avea antecedente si fusese internat in copilarie in spital de psihiatrie si parintii lui au tinut ascuns acest lucru, pozele si filmuletele de la intalnirile cu ei si copilul, discutii inregistrate pe telefon intre mine si sotul meu in care si el spunea ca este dezamagit de parintii lui?? Ma pot ajuta aceste lucruri sa incetez orice legatura cu ei?? Nu de alta, dar ma tem pentru dezvoltarea psihica si morala a copilului, sa nu am probleme in viitor?! Ce sanse as avea si ce ma sfatuiti sa fac??? Psihologul la care am mers, m-a sfatuit sa incetez orice intalnire cu astfel de oameni, nefiind un bun exemplu pentru copil, ci din contra, numai rau ne-au facut, atat mie si copilului, cat si fiului lor si se pare ca asta continua sa faca, iar cel mai bun exemplu este acela ca s-au legat de banutii copilului, fara sa se gandeasca la faptul ca acel copil creste fara tata.Nu mai zic de barfe si multe alte rautati !!
Poate imi puteti da o mana de ajutor !! Va multumesc !!