Relatia nepot-bunic

Conform legii 274/2004, cunosc faptul ca atat nepotii cat si bunicii au dreptul la o buna comunicare intre ei care sa conduca la intarirea afectiunii reciproce.
Prima mea nepotica a crescut in locuinta mea din prima zi de externare de la maternitate, desigur impreuna cu mama ei, pana la nasterea celei de-a doua fetite, cand s-au mutat in locuinta lor.
Intre mine si nepotica cea mare exista o f buna comunicare. De cate ori ne intalnim spune ca tatal ei si mama ei sunt buni, dar eu sunt cea mai buna. Aceasta situatie a atras gelozia parintilor, mai ales a mamei care este posesiva. In acest context pentru a se rupe aceasta comunicare dintre noi, nu vor sa mai ma primeasca la ei in vizita, vizita pe care eu mi-o permit o singura data pe luna, pentru ca este vorba de a merge in alt oras. Parintii nu recunosc acest lucru si spun ca nu e loc in casa, desi am spus ca pot sa ma organizez, si seara sa ma intorc acasa cu toate ca au un apt cu 4 camere si ei au stat la mine 2 ani.Am nevoie de un sfat, nu stiu cum sa procedez, sa fie bine pt toata lumea. Mi-am imaginat statutul de bunica, cu totul altfel: sa ma joc cu nepotelele, sa mergem in parc la plimbare, sa le spun povesti, sa invete poezii, cantecele, sa le insuflu dragostea pt citit, pentru cultura, sa mergem la teatrul de papusi, sa le ajut in educatie, sa inteleaga care sunt valorile morale pe care un om educat trebuie sa le respecte, si tot ce este constructiv pt o educatie solida.