Obligatiile legale ale parintilor asupra copiilor si drepturile pe care le au

Buna seara. Va scriu aceste randuri in speranta ca pe acest forum voi primi un sfat la situatia mea…care de altfel a devenit destul de disperata. Sunt casatorit de 8 ani si am impreuna cu sotia un copil in varsta de 5 ani. De la inceputul casatoriei locuim intr-un apartament al rudelor sotiei (cand am laut decizia sa ma mut aici nu am stiut ca locuieste cu bunica..am aflat abia dupa cateva luni cand aceasta a revenit acasa de la tara) . La inceput sotia mi-a spus ca este de acord sa ne cumparam casa noastra si sa ne mutam pt a ne putea vedea de familie linistiti, dar timpul a trecut (vreo 6 ani) si toate demersurile mele de a ne muta au fost refuzate din diverse motive. Practic am fost dus ‚cu zaharelul’ vreo 6 ani pt ca ulterior am constatat ca sotia nu avea de gand sa se mute de aici si nici sa ne luam ceva impreuna. S-a nascut copilul iar cei doi ani cat sotia a fost acasa in concediu de crestere au fost aproape un cosmar…zi de zi ii chema pe parintii ai aici ‘ca sa o ajute’, refuzand orice implicare din partea mea sau a parintilor mei (recunosc ca parinteii mei nu s-au putut implica la fel de mult intrucat locuiesc la cateva sute de km si nu au o situatie finaciara la fel de buna ca a lor). Nici personal sotia nu s-a implicat prea mult, lasand cam toate sarcinile pe umerii parintilor ei. Neintelegerile au inceput sa apara cand dupa terminarea celor 2 ani de concediu, a luat unanim decizia de a muta copilul la parintii ei. Ajunsesem din parinte sa fiu un individ care din cand in cand isi mai viziteaza copilul in conditiile agreate de ei. Am inceput sa pun presiuni sa il aduca acasa si atunci au inceput sa apara amenintarile....daca nu-mi convine sa plec din casa lor si ca vor avea ei grija sa nu-l mai vad deloc. Dupa un an si jumatate au acceptat sa-l aduca acasa dar cu anumite conditii...in fiecare week-end sa vina sa-l ia la ei si sa vina zilnic aici ca sa vada daca ne comportam cum trebuie. Mentionez ca sotia nu are nicio opinie si este total de acord cu ce spun parintii ei. Vin aici zi de zi ‚sa supervizeze’ comportamentul meu fata de copil iar momentele cand sunt lasat sa-mi petrec timpul singur cu el sunt destul de putine. Copilul nu intelege de ce nu poate face nimic cu mine, pt ca a observat ca maica-sa nu ii acorda atentie decat ‚cu pipeta’ si la zile mari (in 5 ani a iesit cu el in parc de vreo 3 ori, nu vrea sa facem nicio iesire cu copilul in afara orasului ca familie...singurele ‚excursii’ cu care este de acord sunt alea cand vin parintii ei sa il ia de la noi, ii interzice sa aiba contact cu bunicii paterni...il ultimul an i-a vazut o singura data, si atunci pentru vreo ora sub supervizarea atenta a parintilor ei). Acum vreo doi ani mi-au picat intamplator in mana niste chestii care m-au facut sa cred ca sotia se afla intr-o relatie cu altcineva...a tot negat un an si ceva, iar de curand a recunoscut mai mult sau mai putin direct, cand dovezile au inceput sa se tot adune (pleaca de acasa cu orele in fiecare seara fara sa spuna unde se duce, la fel si in weekenduri...cu mine nu mai are nicio treaba ...suntem ca doi vecini de bloc). De un an si ceva nu mai are nicio treaba cu viata de familie si nici cu copilul...se multumeste sa-i bage pe ai ei la inaintare ca sa-si vada linistita de ‚program’. Am ramas pana acum in aceasta...sa-i zicem ‚relatie’, doar pentru copil pt ca il vad cat de mult isi doreste sa ne petrecem timpul impreuna si cat de mult apreciaza putinele clipe pe care suntem lasati sa le petrecem amandoi. Maica-sa se comporta execrabil cu mine inclusiv in prezenta lui (ma insulta in fata lui si incearca sa ma indeparteaza de el), fapt ce-l afecteaza emotional vizibil. Practic copilul a ajuns o arma pentru ea, stiind ca este singurul motiv care ma mai tine aici. I-am propus solutia unui divort, dar a spus ca va accepta numai daca eu voi fi de acord sa renunt la custodia comuna si sa il vizitez numai in conditiile impuse de ei (adica aproape deloc si sub atenta lor supraveghere...de timp petrecut impreuna nu mai zic...asa ceva exclude din start). Nu am o situatie materiala la fel de buna ca a lor si marjeaza pe faptul ca sansele mele de a obtine custodia copilului sunt minime pt ca eu nu pot demostra ca ii pot oferi copilului ceea ce-i ofera ei. Sincer sunt la limita si nu stiu ce sa fac...pana acum am depus eforturi considerabile sa ma port decent cu asa-zisa sotie...desi numerita deloc asta. M-ar ajuta enorm o solutie legala la problemele mele...respectiv: ce mijloace legale am la indemana pt a le demonstra ca si eu ca tata am dreptul sa imi petrec timpul cu copilul meu asa cum ne dorim amandoi? Ce pot face pentru ca, copilul sa-si poata cunoaste si ceilalati bunici? Ce mijloace legale am la indemana pentru a le demonstra ca acest copil nu este un bun al lor aflat in proprietatea lor personala cu care sa faca ce vor?
Va multumesc!