Nemo censetur ignorare legem

Sediul materiei, cel inițial, este dreptul roman. Este un principiu de drept, principiile de drept
sunt reguli de maximă generalitate care sintetizează experienţa socială şi asigură echilibrul dintre respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligațiilor.
Intrarea în vigoare a normei juridice este nemijlocit legată de împrejurarea că orice nouă reglementare, adresându-se cetăţenilor (conduitei lor), trebuie să fie cunoscută de către aceştia, potrivit principiului de drept nemo consetur ignorare legem - nimeni nu se poate scuza invocând necunoaşterea legii.

Pentru ca acest principiu să nu fie o simplă ficţiune, trebuie asigurate condiţiile cunoaşterii normei de drept. De aceea, este de principiu că normele juridice intră în vigoare de la data aducerii lor la cunoştinţa publică (data publicării lor sau data la care ele au fost efectiv aduse la cunoştinţă). Face excepţie de la acest principiu, situaţia în care în conţinutul actului normativ în care apare norma juridică, se prevede intrarea în vigoare la o altă dată decât publicarea normei (aducerea sa la cunoştinţă).

Din momentul intrării sale în vigoare, norma juridică guvernează deplin relaţiile sociale; din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentului normei juridice, pe motiv că nu o cunoaşte. Această regulă se explică prin aceea că autoritatea normei juridice, obligativitatea sa, ar fi puse sub semnul îndoielii dacă s-ar admite scuza ignoranţei.

Funcţionează, deci, în această materie, o prezumţie absolută a cunoaşterii legii, prezumţie ce nu poate fi răsturnată prin dovada contrarie. În baza acestei prezumţii, toţi cetăţenii trebuie să cunoască legile.

Cunoasterea si respectarea legilor este o indatorire primordiala a tuturor cetatenilor, inscrisa in Constitutie.

Ilie1111 a scris:

normele juridice intră în vigoare de la data aducerii lor la cunoştinţa publică (data publicării lor sau data la care ele au fost efectiv aduse la cunoştinţă).

Adica prin publicare in Monitorul Oficial?

Obiectia mea este ca eu nu vreau sa mi se aplice o lege dintr-o alta tara, in care nu ma aflam pe teritoriul ei cand a fost adoptata... si de care pur si simplu nu aveam cum, in timp util si conditii normale, sa devin informat.

Cel mai trivial exemplu, sa zic, ca in Ungaria esti obligat sa circuli cu farurile aprinse ziua.
Nu scrie nicaieri, iar tara fiind mica si in mijlocul Europei, trec o gramada de oameni pe acolo... eventual doar pentru cateva ore, cat o strabat, fara sa existe niciun motiv obiectiv sa isi puna problema studierii legislatiei Ungariei!

Funcţionează, deci, în această materie, o prezumţie absolută a cunoaşterii legii, prezumţie ce nu poate fi răsturnată prin dovada contrarie.

În baza acestei prezumţii, toţi cetăţenii trebuie să cunoască legile.
Dispuneti de amabilitatea sa operati o disociere intre cetatenii tarii respective, care legifereaza... si cetatenii altor tari, care pot deveni pur intamplator subiect al legiferarii respective... insa acestora din urma, desi subiecti ai legiferarii, nu s-ar cuveni sa fie si subiecti ai prezumtiei??

Logica domniei voastre este inexpugnabilă până în momentul în care vă decideți, ipotetic, să treceți granița în Ungaria. Acolo, doar acolo, legea ungară vă este opozabilă și-i musai să o respectați, fie că o cunoașteți, fie că nu, fie că vreți, fie că nu vreți.

Imi permit sa speculez ca temeiul legal al opozabilitatii...
ESTE TOCMAI prezumtia cunoasterii legii!

Numai cetatenilor Ungariei li se aduce la cunostinta, prin publicarea in Monitorul Oficial, legislatia Ungariei.
De ce ar fi un cetatean roman legat de Monitorul Oficial al Ungariei... daca acesta nu ii este adresat?