Custodie copii

ar fi bine sa isi partajeze lucrurile si sa locuiasca separat

E pacat ca, atunci cand au luat decizia neinspirata de a continua sa locuiasca impreuna, cei doi nu au contactat un psiholog pentru a intelege efectul acestei decizii asupra copiilor.
In afara situatiei ca ar fi foarte mici (foarte mici, bebelusi, sub 3-4 ani), este confuzant pentru copii sa traiasca in aceeasi casa ambii lor parinti.
Un copil din parinti despartiti simte ca si-a pierdut cumva o parte din constiinta proprie si e in natura umana sa spere sa se reintregeasca.
Convietuirea parintilor despartiti da sperante desarte unui copil al lor, nu e corect fata de ei, el nu intelege si va suferi un abandon ori de cate ori unul dintre parinti nu va participa la activitati comune familiei: masa de seara, Craciun etc.
De asemenea, inceputul dramei abandonului va aparea abia la momentul cand unul dintre parinti va parasi locuinta; si asta e inevitabil. Problema este ca aceasta drama se va suprapune pe perioada anterioara de sperante si nu iese prea placut sufletelul ala de copil din toata povestea asta.

In privinta locuintei pe viitor a copiilor, ar trebui luata in calcul situatia de fapt in integralitatea ei: cine ingrijeste copiii, ce varste au, ce doresc ei, cine petrece mai mult timp cu ei, cine are ajutor sau cine se descurca singur etc.
Parerea mea este sa nu faceti nicio modificare de fapt pana nu discutati cu un avocat.
De asemenea, spuneti despre lipsa posibilitatii de comunicare cu doamna. Este important in ce conditii s-a incercat comunicarea, s-a apelat la un psiholog, preot, nas, mediator, avocat? Sau discutiile au fost doar intre cei doi?
In ultimul caz, prima recomandare este aceea de a elimina cat posibil contactele si comunicarile dintre cei doi in scopul de a schimba rutina. Apoi vazut in ce circumstante DIFERITE s-ar putea discuta, musai cu o persoana neutra de fata.
Dupa ce aflati in mod concret ce doreste doamna, ar trebui sa va luati cateva zile pentru a-i propune un program cat mai adaptat nevoilor copiilor si cerintelor ei, in functie de disponibilitatea dv.
De asdemenea, viata amoroasa ar trebui ascunsa copiilor in aceasta situatie. Este o tradare pe care o faceti in ochii lor. Nu puteti sa le dati sperante in timp ce-i abandonati. Cam asta simt ei, o contradictie si ii afecteaza psihologic pe termen lung. Sincer, daca asta e necesar, ati putea sa o intrerupeti o perioada. Pentru copii.

In rest, sunt multe de spus, dar cunosc putine detalii. Mergeti musai la un psiholog si macar la o discutie cu un avocat.