Incredintare minor, stabilire domiciliu

In acest caz este de preferat sa se investească instanta cu o astfel de cerere ( stabilirea domiciliului minorului la unul dintre părinți si exercitarea Autorității parintesti), urmind ca la primul termen, in fata instantei, sa va înțelegeti cu privire la aceste aspecte.

Medierea presupune ca exista o neintelegere, vad ca in cazul dv. nu exista.
Actiune in instanta e singura, insa nu schimba foarte mult din situatia juridica si de fapt. Ce anume efecte credeti ca ar avea aceasta stabilire pe cale judecatoreasca a situatiei care exista deja? Sau ce anume urmaresc partile, ca poate mai trebuie ceva adaugat in cererea catre isntanta si nu pricepem noi...

Oricum, ca sa nu dati bani degeaba pe un proces, mai degraba mergeti la o consultatie in care sa va lamuriti ce inseamna o astfel de actiune, care sunt efectele, sa aratati ce anume doriti in urma ei sa obtineti si sa intelegeti daca se poate au ba ce doriti dv.
Apoi decideti daca aveti nevoie de o astfel de actiune sau nu.

Sunt competente autoritatile din Spania.


Potrivit art. 8 alin. 1 din Regulamentul Consiliului nr.2201/2003, act normativ al Uniunii Europene, cu aplicare directa si prioritara fata de normele dreptului intern, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente în materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita în acest stat membru la momentul sesizarii instantei.


Cum potrivit art. 2 pct. 7 din acelasi regulament, în notiunea de raspundere parinteasca este inclusa si locuinta minorului si pensia de intretinere datorata acestuia, competenta de solutionare a pricinii apartine instantei în raza careia se afla minorul cu titlu permanent la momentul sesizarii instantei.


Art.8 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 stabileste competenta de fond în cazul cererilor formulate în materia raspunderii parintesti în sensul ca sunt competente instantele statului membru în care copilul îsi are resedinta obisnuita la momentul introducerii cererii.


(art. 12 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 prevede o prorogare legala de competenta ).


Existenta unui acord (implicit) al partilor referitor la judecarea cauzei de catre o instanta româna, invocat ca un argument în stabilirea competentei în favoarea instantei respective este lipsita de relevanta în conditiile mai sus aratate, fata de norma de competenta incidenta spetei si de caracterul absolut al acesteia.



Succes.