Situatia este urmatoarea:
- parinti divortati , cu divortul pronuntat in anul 2012 (divortul a durat aproximativ un an si jumatate deoarece tatal a avut mereu ceva de comentat, de adaugat, de combatut);
- mama nu a avut nicio pretentie, prin urmare divortul (de comun acord) a fost pronuntat conform cererilor tatalui;
- timp de aproximativ un an totul a decurs (mai mult sau mai putin) conform hotararii judecatoaresti;
- din primavara anului 2014 tatal si-a gasit o noua concubina care practic il intretine;
- de cand a aparut acesta concubina in viata tatalui copilului (am uitat sa specific, copilul are acum 7 ani), orgoliul ii este gadilat si a prins mult tupeu nemotivat;
- concubina (are la randul ei un copil mai mare dacat minorul in cauza) plateste pentru el si copil diverse depalsari (tabere, excursii, iesiri in weekenduri in afara orasului) ceea ce il face pe el sa i bata mamei obrazul ca el duce copilul si colo si colo, si face si drege cu el, iar ea nu este in stare de asa ceva;
- de cand este cu acesta concubina a hotarat ca hotararea judecatoareasca nu ii este favorabila (specific inca o data ca hotararea judecatoareasca este exact ce apare in cererea pe care el a depus-o la dosar) asa ca a inceput sa o interpreteze dupa cum ii convine lui mai mult (in loc sa ia copilul vineri la ora 18 venea sa il ia mare repede pe motiv ca de fapt in hotarare scrie ora 10 nu 18, ca vrea sa aiba copilul toata vacanta pe motiv ca in alta vacanta a sta la mama pentru ca el a declarat ca nu are bani ca sa tina copilul la el, etc.);
- in luna decembrie, satula de toate aceste interpretari ale tatalui copilului, mama a depus cerere la judecatorie cerand sa li se dea ambilor mura-n gura care aste ora de luare a copilului, ora de aducere a copilului, ce inseamna jumatate de vacanta si care jumatate si de asemenea cum sa se procedeze cu sarbatorile legale, ziua copilului, ziua de nastere a copilului etc;
- de cand a aflat de aceasta cerere a fostei sotii, tatal copilului a luat-o razna (asta se poate vedea in comportamentul copilului de fiecare data cand vine din weekendul petrecut la tatal lui, pardon la concubina tatalui lui);
- din luna decembrie 2014 copilul nu mai face nimic din ceea ce inseamna comportament specific unui copil: ne se mai joaca (nici macar cu Lego, preferatele lui), la scoala nu se ma intelege cu copii pe care ii bate ( din acest motiv toti colegii il ocolesc si nu se ma joaca cu el), acasa nu-i mai intra nimeni in gatii, suparandu-se si enervandu-se din absolut orice, nimic din ce facem noi (mama, bunica si matusa) nu este bine, mai nou, pentru ca "la tata si.... (concubina) se face altfel";
- in loc sa se joace, sa repete pentru scoala, sa construiasca ceva din Lego, sa se uite la desene animate sau la vreun film pentru copii ne urmareste prin casa sa auda si sa vada tot ce facem (si credeti-ma ca nu exagerez deloc);
- tatal i-a facut mamei reclamatie la protectia copilului pe motiv ca nu este mama buna;
- mie mi-a facut reclamatie la politie pentru ca i-am certat copilul (mama copilului are viza de flotant la adresa bunicii copilului, pentru ca este inscris la o scoala apropiata de adresa bunicii, motiv pentru care copilul practic locuieste cu mine si cu bunica);
- fiecare dintre noi am vorbit fie personal fi prin sms-uri cu tatal copilului incercand sa il facem sa inteleaga ca prin comportamentul si vorbele spuse copilului nu ii face deloc bine acestuia din urma, dar nu am avut cu cine sa ne intelegem;
- in fiecare mesaj pe care il trimite mamei copilului pe langa reamintirea faptului ca nu este deloc o mama buna (nu face nimic pentru copil, "nici macar o supa" in timp ce el face de toate si orice pentru copilul lui (pe ideile si banii concubinei), ii reaminteste ca el "da o gramada de bani pentru copil si prin asta isi face datoria de tata" (gramada insemnand 350 lei pe luna);
- a amenintat-o pe mama copilului ca o s-o faca sa ii dea banii inapoi (banii pentru pensia alimentara) pentru ca el ii da prea multi bani (mamei nu copilului);
- la infatisare de la judecatorie ceruta de mama pentru lamurirea cu privire la termenii hotararii judecatoresti, tatal a spus in fata judecatorului ca el nu intelege "de ce trebuie sa plateasca pensie alimentara copilului pentru ca el oricum are grija de copil cand acesta e la el" si ca vrea sa depuna o cerere prin care sa ii pretinda mamei sa ii dea inapoi banii primiti de copil retroactiv din momentul depunerii cererii de divort;
- mama a ajuns in situatia de a se gandi ca poate e mai bine sa renunte la custodia copilului (custodie comuna cu copilul in grija mamei) si sa plateasca ea pensie alimentara pentru un an de zile (pentru ca incercand sa dam de capatul problemei si interpretand toate actiunile, vorbele si mesajele tatalui copilului) am ajuns la concluzia ca de fapt asta vrea tatal copilului (problema e ca bietul copil ar avea mult de suferit din punct de vedere psihic);
- de la inceputul scolii copilul a mers la consiliere in cadrul scolii dar se pare ca indiferent ce a facut consiliera cu copilul in fiecare saptamana a facut gresit deoarece in loc sa isi revina, copilul "a cazut" din ce in ce mai mult;
- ar mai fi multe alte amanunte care nu fac decat sa te duca cu gandul la faptul ca copilul este de fapt o marioneta in mainile tatalui care probabil se gandeste ca asa ne face noua (mamei, bunicii si matusii copilului) rau.
Tatal copilului este maestru in a intoarce situatia in favoarea lui si in plus am observat ca are "puterea de a fermeca" femeile indiferent de statutul lor social sau intelectual si din nefericire pentru binele copilului de problemele legate de copii se ocupa numai femei sau aproape numai femei.
Tinand cont de faptul ca starea psihica si comportamentul copilului "se strica" pe zi ce trece si de faptul ca am ajuns si noi la capatul rabdarii din cauza comportamentul tatalui si al copilului, dati-ne un sfat. Ce ar trebui sa facem ca sa fie bine: vizita la psiholog (desi consiliera de la scoala tot psiholog e), un nou dosar la judecatorie, incredintarea minorului tatalui sau (de proba) ca sa isi dea seama ca nu e chiar floare la ureche sa cresti si sa ai grija de un copil cand nu are vacanta sau nu este weekend... Poate aveti voi vreo alta idee care sa nu ii dauneze copilului si nici noi sa nu mai traim intr-un stres continuu.
Si totusi , daca tatal are mai mult timp de el, nu ar fi o idee rea sa il lasati sa locuiasca cu tatal si sa aiba program de vizita ( mama) in week-end.
Este interesant că toate conflictele au apărut după ce tatăl are o nouă familie; foarte multe cazuri asemănătoare apar în circumstanţe asemănătoare.
Şi eu am recomandat acelaşi lucru, copilul să se mute la tata; eu sunt convinsă că acel copil nu va fi mai fericit, cu mama vitregă şi cu frate vitreg, reproşurile adresate azi mamei , copilul le va auzi mereu, în plus, orice năzbâtie copilărească va avea acelaşi vinovat: mama.
Apoi, nu cred că o femeie va fi de acord să întreţină, pe lângă soţ, şi copilul acestuia, în consecinţă, tatăl va trebui să meargă la lucru, de unde rezultă că nu va avea prea mult timp pentru copil; dar dacă conflictul se perpetuează, copilul va fi la fel de traumatizat.
Mi-e milă de bietul copil!
:offtopic:
Într-o situaţie similară, un băiat, rămas la mama recăsătorită , cu un frăţior din noua căsătorie, (cu mijloace materiale mult peste medie!) nu şi-a găsit liniştea - s-a mutat la tatăl său, şi acela într-o nouă relaţie, în fine, cum a împlinit 18 ani, a plecat în America fără să se uite în urmă şi i-a părăsit pe toţi. Din păcate, şi el a ajuns ca părinţii săi: căsătorit, cu copil, divorţat, recăsătorit...
daca tatal are mai mult timp liber (ca tot nu lucreaza) sa ia el copilul de la scoala si sa se ocupe de el pana seara cand trece mama sa-l ia acasa....
Asta cu copilul care se poarta urat de la sfantul nicolae desi chemarea in judecata a fost facut o saptamana mai tarziu e in felul urmator: mama nu s-a trezit in ziua respectiva si s-a gandit ce-ar fi sa depuna zi o cerere la judecatorie, ci a fost un lucru la care s-a gandit si pe care l-a planificat, un lucru rezultat in urma unei stari conflictuale - nu depunere e cauza, depunerea e efectul)
Mama a fost la consiliere? Ca vad ca pe copil il considerati o cauza pierduta ("ceea ce a stricat tatal si nu mai poate fi reparat" - aporpo, nu e nimic in neregula cu copilul, nu e stricat, se poarta foarte sanatos in contextul dat - nesanatos ar fi fost daca ati fi avut un copil care unde il pui acolo sta si nu are nimic de obiectat niciodata) iar dvs (sau mama, ca nu e foarte clar al cui e copilul de fapt) nu va asumati in nici un fel vina.
Am asa un sentiment ca mama vitrega s-ar putea sa fie mai buna decat cele 3 "mame" pe care le are acum acasa.
Intai de toate am gresit cu durata pronuntarii divortului care a fost de jumatate de an nu de un an si jumatate.
- nu am vrut sa evidentiez durata divortului, ca nu are relevanta, ci faptul ca la vremea respectiva copilul era foarte mic; un program de vizita stabilit pentru un copil de trei ani ar trebui largit cu timpul
1.Mama este la munca. Apuca sa il duca in anumite dimineti la scoala si sa il mai prinda inainte de culcare si sa isi petreca weekendurile ei cu copilul.
si practic, in cursul saptamanii este aproape absenta din viata copilului, iar de copil va ocupati dv si bunica; puneti-va un pic in postura de copil, pe cine ati alege dintre mama mai mult absenta decat prezenta, tata, bunica si matusa?
2. Faptul ca noua concubina are idei si bani are relevanta din moment ce pana la ea copilul mergea cu tatal lui cel mult pana in parc indiferent ca era vorba de weekend sau de jumatatea de vacanta.
nu are relevanta, dar e mai convenabil sa dati dv vina pe ea decat sa vedeti realitatea: copilul a crescut si de la putinul timp petrecut in parc, vede acum ca are mai multa atentie din partea tatalui decat din partea mamei si e normal sa faca comparatii
4. Cat despre toleranta noastra nu este necesara atata timp cat rezultatul in urma divortului este copie fidela a cererii depuse de tata in momentul inceperii divortului.
dupa cum am mai mentionat, copia fidela a cererii la care faceti referire, nu mai este in concordanta cu varsta copilului; cat priveste "toleranta noastra", dv nu aveti aveti ce cauta in ecuatie; tatal poate foarte simplu sa solicite stabilirea domiciliului minorului la el, motivat de faptul ca mama e mai mult absenta, iar copilul e lasat cu matusa si bunica
7. Concret "incercam" sa iesim cu copilul la un film la un patinoar, la un loc de joaca amenajat pentru copii, la muzee, zoo, expozitii, etc. "Ïncercam" deoarece de cele mai multe ori copilul refuza sa iasa din casa din varii motive
de ce nu vedeti acest refuz al copilului ca o modalitate de protest din partea lui?
10. nu are relevanta ca mama nu a solicitat pensie alimentara, instanta e obligata sa se pronunte si asupra pensiei
11. conslilierea se face intre parinti si copil, nu bunica, matusa sau pisica, ca nu bunica are minorul in incredintare, dar se pare ca nu vreti sa intelegeti acest aspect; faptul ca minorul sta la bunica nu ii da dreptul acesteia sa hotarasca referitor la copil, si nici dv, iar psihologul de la scoala nu a chemat la consiliere pe cine trebuie
De ce nu luati in calcul varianta ca tatal sa fie dispus sa-si petreaca timpul cu copilul dupa scoala, pana termina mama serviciul? Sau sa ramana peste noapte la el? Sau mama sa-si schimbe serviciul astfel incat sa aiba mai mult timp pentru copil?
Concubina il intretine in sensul ca ii plateste toate iesirile (weekenduri, vacante si cine stie ce alte "cheltuieli personale"). (Inainte sa apara vreo noua femeie care sa il plimbe peste tot in tara sau in afara tarii, plimbare pentru el inseamna cel mult mers prin hipermarket.) Tatal copilului are loc de munca pentru ca altfel nu ar avea de unde sa i se vireze copilului, in cont, pensia alimentara in fiecare luna. El prefera sa "puna bani albi pentru zile negre" si invocand tot felul de motive care inmoaie inima femeilor naive (ca sa nu le spun altfel) traieste pe spinarea si pe cheltuiala lor.
avocatnet.ro explicăm legislația
Martonze, utilizator
Voicu Alexandra Valentina 
TatianaM