Legea 156/2000:
Art. 5
Pe teritoriul României pot desfăşura, în condiţiile prezentei legi, activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate societăţile comerciale constituite în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv filialele societăţilor comerciale străine, înfiinţate în România potrivit art. 42 şi 44 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care au ca activitate principală „Activităţi ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă“ cod CAEN – 7810, denumite în continuare agenţi de ocupare a forţei de muncă.
Art. 6
Agenţii de ocupare a forţei de muncă desfăşoară activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români cu domiciliul în România care solicită să lucreze pe baza ofertelor de locuri de muncă transmise din străinătate de persoane juridice, fizice şi organizaţii patronale străine, după caz.
Art. 7
Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia să prelucreze datele cu caracter personal ale cetăţenilor români cu domiciliul în România care solicită locuri de muncă în străinătate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 8
Agenţii de ocupare a forţei de muncă pot desfăşura activitatea de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a)dispun de spaţiul şi de dotările necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, aşa cum acestea vor fi precizate în metodologia de aplicare a prezentei legi;
b)au încadrat în muncă personal cu experienţă în domeniul forţei de muncă;
c)au organizat o bancă de date care să cuprindă ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate, informaţii referitoare la condiţiile de ocupare a acestora şi la calificările şi aptitudinile solicitanţilor aflaţi în evidenţa lor;
d)au încheiat cu persoane juridice, persoane fizice şi organizaţii patronale din străinătate, după caz, contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă;
e)sunt înregistraţi la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi au sediul.
Art. 9
(1)Contractele prevăzute la art. 8 lit. d) vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a)durata contractului;
b)numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;
c)funcţia, meseria sau ocupaţia;
d)natura şi durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
e)durata timpului de muncă şi de repaus;
f)tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a salariului;
g)sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;
h)cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;
i)durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă;
j)condiţiile de muncă, măsuri de protecţie şi securitate a muncii;
k)posibilitatea transferării salariului în România;
l)asigurarea medicală a angajaţilor români, similar cu cea a cetăţenilor din ţara primitoare;
m)acordarea de despăgubiri angajaţilor români în cazul accidentelor de muncă, al bolilor profesionale sau al decesului;3
n)condiţiile de cazare, de locuit sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei;
o)asigurarea formalităţilor, stabilirea condiţiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă şi retur pentru angajaţii cetăţeni români şi membrii de familie care îi însoţesc sau îi vizitează, precum şi suportarea cheltuielilor aferente;
p)taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;
r)obligaţiile angajaţilor cetăţeni români în străinătate.
(2)Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia de a asigura includerea elementelor prevăzute la alin. (1) lit. c)–r) şi în contractul individual de muncă încheiat între angajatorul străin şi angajatul cetăţean român.
Detalii :
[ link extern ]