Tainuirea unui bun provenit dintr-o infractiune

Se mai intampla.
Se poate intampla de multe ori.
Nu va pot spune de cate ori.
E foarte dificila situatia la Curtea de Apel Bucuresti in aceasta privinta.

Se pare ca in acest caz acuzarea incearca sa isi faca bine treaba , avand probabil serioase dovezi impotriva inculpatilor. Acest caz in care , fata de unii dintre coinculpati a fost luata masura arestarii preventive iar fata de ceilalti nu s-a luat aceasta masura, presupune ca situatia celor fata de care s-a dispus arestul preventiv este diferita de a celorlalti , incadrandu-se intr-unul sau mai multe cazuri prevazute in art. 148 C. pr. penala . Nici la momentul individualizarii pedepsei lucrurile nu vor fi identice,vina neputand fi deci egala , in sensul ca pedeapsa pentru fiecare se va stabili in functie de circumstantele agravante si cele atenuante, circumstantele personale , cele care il caracterizeaza pe infractor ca grad de periculozitate , acestea nu se rasfrand asupra participantilor decat in masura in care si acerstia le-au cunoscut sau le-au prevazut

Treaba neplacuta este ca in apel instanta de apel se pare ca ii va ,,rascheta" indiferent daca au fost achitati.
Poate ca ar trebui sa va ganditi deja ce avocati veti angaja la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
E posibil ca ceva sa scartaie undeva.

Si cum am putea descifra atunci aceasta situatie???
Faptul ca judecatoarea de la Tribunalul Bucuresti ii pun liber de fiecare data si cei de la Curtea de Apel admit cererea Parchetul, inseamna ca judecatoarea de la Tribunalul Bucuresti nu ia corect deciziile?

Va multumesc

1. La articolul 5, alineatele 2-4 vor avea următorul cuprins:
"Nici o persoană nu poate fi reţinută, arestată sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsură de restrângere a libertăţii consideră că aceasta este ilegală, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii.
Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege."
2. După articolul 51 se introduce articolul 52 cu următorul cuprins:
"Prezumţia de nevinovăţie
Art. 52. - Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă."
"Scopul şi categoriile măsurilor preventive
Art. 136. - În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre următoarele măsuri preventive:
a) reţinerea;
b) obligarea de a nu părăsi localitatea;
c) obligarea de a nu părăsi ţara;
d) arestarea preventivă.
58. La articolul 1371, alineatul 2 va avea următorul cuprins:
"Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată ori, după caz, procurorul încunoştinţează despre măsura luată, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează învinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal."
Măsura arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege. În cazurile arătate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul reţinerii sau arestării preventive provizorii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligaţia să dispună punerea de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, trimiţând administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţă ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberării."

PS : In nici un caz nu inseamna ca judecatoarea de prima instanta ia decizii gresite, justitia fiind independenta, in cazul in care ea considera ca sunt intrunite conditiile legale ( nu reprezinta pericol social, nu pot influienta bunul mers al procesului, nu pot influienta martorii,au au avut o buna conduita pe parcursul cercetarii,au colaborat cu organele de ancheta, nu au antecedente panale... ), privind incetarea masurii arestarii preventive si inlocuirea ei cu alte masuri-obligativitatea de a nu parasi tara, decide in consecinta, pe de alta parte parchetul are dreptul sa faca recurs si in functie de motivele invocate instanta de recurs poate respinge sau accepta recursul facut.

Lavinia Costica